Căutând Țara

Mi-am dus fata până la gardul Guvernului. În fața noastră erau rândurile de jandarmi și jurnaliștii. I-am spus să privească atent pentru că trăiește un moment istoric, indiferent care va fi rezultatul lui. Acolo, în stradă, este România noastră, e poporul adevărat, lucid, disperat să vindece țara și să o scoată din această comă în care a căzut. Cât de nenorociți să fie corupții aceștia din politică încât să nu-i doară că sunt huiduiți de sute de mii de oameni? Agramații, escrocii și decerebrații care ne conduc astăzi sunt cei cărora noi, profesorii, le dădeam cu ani în urmă un cinci ca să treacă, pentru că miorlăiau jalnic învățătoarele și dirigintele, spunându-ne povești lacrimogene despre situația lor sau se lăsau corupte de portofelul generos al părinților.
Am primit ceai fierbinte și aproape că mi-a fost jenă să-l accept, la gândul că poate nu-l merit pentru că nu pot sta acolo atât cât aș vrea și sunt alții care au mai multă nevoie de el. Mi-a fost rușine să iau un ceai...lor nu le-a fost rușine să ne fure țara!

Odette Sofronescu