Era o zi

Când V.I. a fost adus în Târgu-Ocna şi supus din nou reeducării – căci îndrăznise să o divulge în mod public – a profitat de o pauză şi de neatenţia celui ce-l supraveghea şi şi-a tăiat adânc venele de la ambele mâini. Apoi şi-a aşezat braţele sub pătură, a închis ochii şi simţea cum sângele se scurgea din el ca o salvare. Era unica modalitate de a scăpa de „restructurare”, adică de mutilarea sufletească, care era mai greu de suportat decât toate torturile fizice şi morale prin care trecuse. Sângele a trecut prin saltea şi s-a făcut baltă pe mozaic. Paznicul a dat alarma. Toţi deţinuţii au început să strige la ferestre:

– Ne omoară, ajutor, să vină Securitatea!

Era o zi de 1 mai. Lumea din stradă a auzit. Scandalul a devenit public şi reeducarea a încetat pentru o vreme. V.I. a fost salvat de la moarte, dar mai târziu se manifesta ca un alienat mintal: vorbea mult, repede, agitat şi îngrozit.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

„Am respectat și admirat numai noblețea de caracter. Nu cred că te înnobilează nici sîngele, nici gradul de cultură, nici munca !“

Ion Ioanid

(Închisoarea noastră cea de toate zilele, ediția I, Albatros, București, 1996, vol. 5, p. 264)

Un pas înapoi

Andrei Plesu

· 

Normal este ca, atunci cînd simţi că nu mai aparţii timpului tău, să faci un pas înapoi. Profit, aşadar, de ocazie, pentru a renunţa – cel puţin deocamdată – la orice prestaţie publică (articole, interviuri, conferinţe, colocvii etc.). Păstrez doar rubrica de la Dilema veche, din loialitate faţă de un proiect la care am pus umărul.

Andrei Pleșu în articolul „Cercetare academică, jurnalism, corectitudine politică“, publicat în Dilema veche, Nr. 791, 18-24 aprilie 2019.

Doar scriu

La o oră când tu dormi, stau și privesc Notre Dame, și doare. Arde Notre Dame. Unul din locurile sacre ale Europei.

Doare rău când peste 800 de ani de istorie devin scrum.

Trist, foarte trist.

Un simbol când se năruie, totul se năruie. Încet-încet dispare istoria. „E noapte-n jur, de-a lungul și de-a latul, / mor visurile sugrumate-n tină / scăldat în râs, în aur și-n lumină, / pe uliți trece hohotind păcatul...“ O. Goga

Undeva în România un copil de trei ani moare pentru că a căzut în fosa septică a unei școli din județul Iași, și tot azi, singura arie protejată de interes național din județul Sibiu, în care cresc narcise sălbatice, dar și specii rare protejate la nivel european, a fost arată. Bună dimineața, România! Noapte bună, prieteni!

Eli Gîlcescu

Arde Catedrala Notre-Dame din Paris

Aura de excelență

Tatăl meu mi-a fost și chiar după săvârșirea sa din această viață, continuă să-mi fie model și mentor. El nu a fost medic, ci inginer geodez. Mi-a fost tată, frate, confident, sfătuitor și orice am avut nevoie în viață. Influența sa mă însoțește și astăzi cu aceeași prospețime. Cu el am prins primul păstrăv într-un pârâu de munte, din zona „raiului copilăriei mele ”, Darmoxa. Nu mi-am căutat alte modele înviață. Desigur am apreciat și am fost recunoscător multor oameni pe care i-am întâlnit în această viață. Datorez multe, multora și îi țin în gând și suflet la loc de cinste. Am pomenit mai înainte câteva nume ale unor medici pe care i-am iubit din toată ființa mea. Aș adăuga câțiva profesori de la Iași: Profesorul Adomnicâi; Profesorul George Popa, îmi amintesc că la vizită ne așezam unul în spatele celuilalt, în așa fel încât să fim cât mai puțin vizibili. Dânsul se învârtea pe lângă noi și ne întreba diverse. Învățam cu disperare, încercând să facem față, iar după ani de la terminarea facultății, tratam cu ușurință și nonșalanță pacienți cu diverse afecțiuni cronice. Doamne ! De câte ori i-am mulțumit pentru școala pe care a făcut-o cu noi. Dacă ne prezentam onorabil la vizită ne recita câte o strofă de Omar Khayyam, sau ne povestea câte o istorioară despre mari poeți sau scriitori români. Profesorul Brânzei, o somitate a psihiatriei românești. Avea doi câini din rasa Saint Bernard, care se mișcau liber prin amfiteatrul imens, unde ținea prelegeri la care, pe lângă mediciniști, participa toată floarea intelectualității ieșene. Soția mea era însărcinată în 2-3 luni, la examenul de psihiatrie. Cum a văzut-o, a recunoscut starea ei și a avut grijă să se acomodeze cât mai bine, să nu aibă emoții, ce să spun, un om excepțional. Avea obiceiul să ia antiinflamatorii, pe care le avea într-un recipient de sticlă colorată, pe birou. Asta a fost și cauza morții sale. A facut o hemoragie digestivă superioară pentru care, am auzit că a refuzat o rezecție gastrică. Ținea la integritatea fizică a omului. Ciudățenii ale marilor personalități! Am văzut cu propriii mei ochi o ședință de hipnoză, efectuată pe scena amfiteatrului. Un coleg arab a avut îndoieli vis-a-vis de ceea ce se întampla acolo. Domnul profesor l-a invitat pe scena, l-a hipnotizat, a făcut levitație cu el, i-a introdus o sârmă prin amândoi obrajii, fără să se vadă vreo urmă fizică, ne-a lăsat perplecși. Nu cred că era pământean!? Profesorul Pendefunda … Doamne, ce oameni mari! Am să pomenesc și pe Profesorul Rădulescu – Spitalul Cantacuzino, Clinică chirurgicală care poartă numele unui ilustru chirurg român Ion Juvara. Ne-a predat niște cursuri în anul de secundariat care mi-au folosit întreaga mea carieră. Avea un talent didactic ieșit din comun . Doctorul Băescu, Ploiești, care mi-a repartizat prima mea colecistectomie și a avut răbdarea să mă asiste, fără să scoată un cuvânt, pe tot parcursul intervenției, iar la final m-a bătut ușor pe umăr, ca încurajare și afecțiune. Doctorul Oprea Mircea, care mă ,,certa” tot timpul pentru numele pe care îl port.

Interviu realizat de Giorgiana Radu și Lucian Avramescu pentru volumul ”Greii medicinei românești”

A doua opinie

Este esențial să știe că de cele mai multe ori semnele unui AVC trec neobservate. Orice modificare a puterii în membre sau o asimetrie a feței, orice modificare a vorbirii sau a înțelegerii acesteia ar trebui să alerteze imediat pacientul și să sune la 112. (dr. Dorin Bică)
Noi nu suntem nici mari profesori, nici mari medici, suntem niște oameni care încercăm să-i ajutăm pe alți oameni. Acei oameni se definesc prin pasiune. Nouă ne place neurochirurgia. (dr. Dorin Bică)

Când vreau să-mi reîmprospătez amintirile, caut o carte și o dăruiesc. De această dată, „Sărutul 3“ a ajuns la Dr. Dorin Bică, specialist neurochirurg. Îl invidiez pentru arta cu care știe să asculte... poezia inimii.

Eli Gîlcescu

Azi este despre un om bun. S-a prăpădit mult prea devreme.

In memoriam Ileana Gavrilă, Bucuresti, medic ORL-ist, decedata varsta de 53 de ani, acum 2 zile!!

Un om special, daca te gândești, fie si numai la faptul că si-a asumat venirea pe lume a nu mai puțin de 4 copii superbi, cu vârste si preocupări foarte diferite, de la medic rezident (cel mai mare), pana la școlar în clasa a II-a (cel mai mic)!
A lucrat pana in ultima clipa, asumandu-si burnout-ul!

Cand scriu această postare am sentimentul crunt al zădărniciei –povara implacabilă a inutilității – acesta este din pacate cuvântul!
Da, ma simt, privind chipul acestei doamne, colega noastra, prematur plecată dintre noi, ca fiind perfect inutilă în acțiunile noastre de recunoaștere a statutului corpului medical, al drepturilor noastre, ca medici!
Simt acum cu amărăciune că degeaba am incercat sa facem ceva, pe ea nu am putut să o salvăm.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc faptul că vinovăția asta cumplita nu e numai a mea. E a tuturor celor ce ne reprezinte profesia! Instutional vorbind!
Colegiul Medicilor din București, de peste un an asteptam sa publicati studiul de burnout.
Au murit de atunci 5 doctori. Patru în garda si unul de epuizare! Cati mai trebuie sa moara ca sa promovați conceptul? Sa opriți epuizarea ??
Colegiul Național Medicilor, ati cumparat sedii de 1. 000.000 euro, cati bani dati copiilor orfani ai medicilor ce sa isi continue viata la nivelul cumplit de acum, acela de a trăi fără de un părinte? Ce suma ati votat în AGA pentru ei? Ca părinții lor v-au platit sediul ala nenorocit de 617 mp, nu merita si copiii lor o fărâmă de recunoștință? De regret? De susținere?
Ma opresc aici cu comentariile vis a vis de Colegiu. Mi-e imposibil sa mai scriu acest cuvânt. In plus, azi este despre un om bun, ce s-a prăpădit mult prea devreme, care a învățat pe altii tot ce stia, un om generos ce nu merita această soartă!
Dumnezeu sa o odihnească în pace!

Livia David

Milenialii

Se plictisesc repede, nu pun osul la muncă, schimbă job-urile ca pe șosete, vor „experiențe”, nu o carieră clădită pe efort, vor să ardă etapele și, în general, nu seamănă deloc cu noi. Specia „tinerilor din ziua de azi” a fost mereu suspectă, însă, de când cu apariția milenialilor (generația din jurul anilor 2000), o avalanșă de stereotipuri, uneori justificate, dar de cele mai multe ori nu, a invadat studiile despre piața muncii. Că nu e întotdeauna așa cum au stabilit „cercetătorii britanici” ne-o dovedește Denisa, o fată de 10 la bacalaureat, care muncește la fel de serios ca noi, „moșii” de 30 și ceva de ani. Denisa e mezina biroului și astăzi, împreună cu ea, încercăm să demontăm câteva dintre ideile primite de-a gata despre generația lor, a „milenialilor fără chef de muncă”.

Mihai Schiau

Sindromul Guillain Barre

Datorita raritatii bolii, sindromului Guillain Barre este mai dificil de diagnosticat in stadiile initale. Medicul va realiza anamneza si examenul fizic. In primele stadii de boala este relativ dificil de diagnosticat sindromul Guillain Barre, de aceea medicul trebuie sa fie foarte meticulos in efectuarea anamnezei si examenului clinic (insistand asupra examenului neurologic).

Anamneza va fi centrata pe intrebari referitoare la antecedentele patologice ale pacientului, la eventualele simptome sugestive pentru o infectie in sfera gastrointestinala sau respiratorii (dar nu numai), si la evolutia simptomelor.

Pentru ca medicul sa suspecteze sindromul Guillain Barre trebuie sa fie prezente doua semne foarte importante la examenul clinic: slabiciune musculara cu evolutie progresiva, care sa afecteze mainile, membrele inferioare bilateral si absenta reflexelor.

Examenul paraclinic ce va fi efectuat cat mai rapid este punctia lombara pentru a examina celularitatea lichidului cefalorahidian, concentratia proteinelor din acesta si prezenta altor markeri sugestivi pentru boala.

Pacientul tipic pentru sindromul Guillain Barre este cel care se prezinta la medic dupa 2-4 saptamani de la debutul unei boli infectioase respiratorii sau intestinale, acuzand parestezii la nivelul degetelor si extremitatilor inferioare si slabiciune musculara. Boala are progresie rapida cu afectarea importanta a functiilor in aproximativ 12 zile. Pentru ca suspiciunea de sindrom Guillain Barre sa existe, pacientul trebuie sa prezinte areflexie si slabiciune musculara progresiva in membrele inferioare, apoi superioare, bilateral.

Diagnosticul de sindrom Guillain Barre este probabil daca:
- simptomele apar in cursul unei perioade scurte (de ordinul zilelor, saptamanilor)

- afectarea este bilaterala

- exista si afectare senzoriala

- exista si interesare faciala

- starea incepe sa se amelioreze in 2-4 saptamani de la stabilizarea simptomelor

- nu a existat febra la debutul simptomelor.

Pentru a exclude alte patologii trebuie sa se efectueze o serie de investigatii paraclinice.

Investigatii biochimice includ:
- determinarea nivelului de electroliti, 
- investigarea functiilor hepatice (de obicei sunt crescute), 
- determinarea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor - care este un marker al inflamatiilor acute), 
- determinarea existentei anticorpilor antigangliozide, antiCampylobacter, cytomegalovirus, Epstein Barr, Mycoplasma; 
- determinarea nivelului creatin fosfokinazei (este crescut in afectarile musculare importante).

Investigatii imagistice - dintre ele se poate realiza RMN (rezonanta magnetica nucleara): este sensibila dar nu este specifica (modificarile ce se vizualizeaza la RMN nu sunt patognomonice pentru Guillain Barre).

Tratamentul trebuie administrat cat mai repede pentru ca sansele de recuperare ale pacientului sa fie crescute. De aceea, specialistii sfatuiesc pacientii sa se prezinte la medic daca au in antecedentele recente o infectie gastrointestinala sau respiratorie si daca ulterior dezvolta amorteli la nivelul degetelor picioarelor care progreseaza si in scurt timp prind membrele inferioare in intregime, apoi pe cele superioare bilateral, alaturi de slabiciune musculara in segmentele amintite.

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiuni-ale-nervilor-periferici/sindromul-guillain-barre_362