„Amintiri despre parșivi“

http://scriitorulroman.wordpress.com/un-scriitor-o-carte/

ÎN MARELE TURBION AL HAZARDULUI

http://poezia.usriasi.ro/?p=280

Raul CONSTANTINESCU

Published by admin on April 12, 2014

AVENTURARE ÎN SUBLIMUL REFUZ

 Motto: „Noi am refuzat ceea ce voia în noi animalul şi am vrut să regăsim omul pretutindeni unde am văzut ceea ce îl striveşte“ (André Malraux: Vocile liniştii).

Șir fără început sfârşit – coloană a infinitului din tată în fii

cu inima flacără sublimă vibrând în mâinile spre cer înălţate întru continua rugă –

sufletul cuvintelor chei între dinţi,

aventurat în marele refuz al orbeniei lui „zoon politikon“,

înfrunt ororile unui timp cangrenat involut

prin dementele sorburi ale hazardului tentacular –

sahare de zaruri invadând totul până în dulcissimul sperjurul ademenitorul neant

al nimănui „de iure“ şi-al tuturor „de facto“, prieteni ! …

Brigand prin complotul tăcerii de plumb şi uraniu,

explorez somnambulice spaţii halucinante

unde în continuă izvornică împreunare

între nadir şi zenit,

din paradisiace aparente măşti ale nefiinţei,

euri-bumerang din sine în sine se întorc reîntorc

prin ploaia de ochi flori imposibile obiecte ciudate cuvinte

roiuri de fulgere trombe de plasme evantaie de sonuri sintagme

pe scări de magneziu înscriu breşe-n abis

genezicele sângelui iniţiale mări – sorb de regnuri al vieţii sublim malaxor –

groaza foamei oarbe de a fi cu orice preţ, în expansiune,

când tutelara matrice a toate cele ce sunt precum nu ar fi

în rotitoare trecere întrecere în transă,

păduri vinete-gri de polipieri lansează ritmic spasmodice atavice umbre

în oceanul primar al marilor mume – avide goluri matrice ascunse –

trecutul – coada lui uroborus nesătule înghit smulg din prezent clipă de clipă

şi valuri-valuri irup noi şi noi aleatorii generaţii de sacrificiu

în histerice jungle de nervi aţâţate nebune vâlvori …

Învăluitoarei întreţeseri pe negru câmp palpită

seminţe purtând ancestrale explozii de infiniţi însetaţi de jocul firii cu sine …

trec supralumi prin infralumi şi invers

genezic paradis prin apocaliptic infern … haosul unui timp deflorat

plonjează în sonor muzical cosmos albind …

în spiral continuu zbor al vieţii joc desfrâu de ispite înfloreşte în athanor

noi năvalnice pluriversuri, de se sperie imaginaţia

platului orizont al scurtei îngustei noastre căutări-vieţi prin fragilul vas –

fratele corp mereu sacrificat …

tornada rostirii cu mii de capete – etern maelstroem –

din abisale rădăcini la fără fund guri de apex sorbind

prin gâturi miriade în răsucire scormoniri vise

răbufneşte fulger Firea săgetând neantul cu puncte gravide –

ghem de infinite dimensiuni în devenire –

în văzuta şi nevăzuta eternă comedie ce mişcă-se-n spirala de spirale –

eternă rotire întoarcere reîntoarcere a lui ulysse în ithaca „vai !“ inexistentă …

nicio penelopă nu-l mai aşteaptă … nausika diotima în alt cer zboară,

sirenele behăie-n broscării …

circe atotînjositoare pre toţi în porci îi schimbă …

plaudite amici plaudite trimalchio împănează porcii cu lebede …

petronius arbiter seneca demn elegant se sinucid …

în lupta tuturor contra tuturor toţi vorbesc, lovesc toţi, nimeni nu ascultă …

plaudite plaudite amici… spectacolul grotesc nu are sfârşit;

în luminile rampei se acuplează misterul nimeni cu infinita regina hazardului …

domnul godot nu mai vine nici azi, nici mâine …

joacă zaruri cu sine însuşi plictisit de moarte,

mâna stângă cu mâna dreaptă la nesfârşit …

magister ludi al jocului cu mărgele de cristal a fost reciclat în sisif

plaudite amici … lumea întreagă pe tobogan alunecă jucând zauri …

canastă barbut alba neagra ruletă … ruleta rusească …

plaudite carissimi amici … şase-şase-şase … marţ !

plaudite plaudite … comedia cheală al dracului se mişcă, joacă din buric;

îşi joacă buricul cu piercing de zaruri de aur …

ÎN MARELE TURBION AL HAZARDULUI

Aurora nimănui şi a tuturor deflorarea beznei polare

pe toboganul nimicului găunoase viermuinde cuvinte

dulcissime în timpane aţâţă haite de simţuri entropia

redundant vin revin ecouri orbitoare barbare

zerourile de după virgulă în desfrâu ridicate la puterea zero

nula cohorte de molohi eclozează golul prin holografice goluri

caracatiţe de plăceri avuţii avortonii deşertului vamă

mărire glorie stearpă în marele turbion al hazardului

cu negre păroase labe jucând zaruri galaxii nebuloase

în ritmul necuprins al Big Bangului din sunetul originar

al prezentului univers în expansiune spre roşu grăbit

căderii-n imploziile negrelor găuri mici tot mai mici …

cerul cu stelele toate piere-n zeroul clepsidrei

zornic spre punctul mirului iniţial din care iubirii toate-au zbucnit

iubire dintru nemărginita nemuritoarea iubire

noul tânărul univers în devenire pulsul eternului mâine …

din mine din tine în noi unică veşnică revenire

a lumilor toate în noi – împlinirea visului din ochiul veşnic deschis

ASTERISCUS MELANCOLICUS

Asteriscus melancolicus în aerul iernii

vei citi pe o urmă de fulg

despre căderile timpului în gol;

„ex nihilo nihil“ hazardul înfulecă totul …

cu degetul vei scrie pe nisip

în lumina tăcerii

cuvinte vagi dintr-o limbă uitată

prefirată ca nisipul în vânt,

limbă nouă părând acum …

pe omătul nopţilor albe

cu degetul îngheţat vei scrie

ceea ce a rămas

despre uitarea ca o rană închisă …

pe faţa apei în zori vei scrie, vei scrie

cu stilul, cu braţul, cu mintea

pe frunze, pe pietre, pe solzi, pe azur

fum albastru subţire

vei trece în amintire

ştire, neştire …

ETERNUL SUPREMUL VIGIL

În spatele văzutelor nevăzutelor auzitelor neauzitelor

eternul supremul vigil

suveran peste holograme sondează continuu hazardul ce-i scapă mereu …

el, marele maestru, magister ludi,

marele arbitru necunoscut

zvârle aleatoriu zaruri numere gene coduri simboluri litere

rupe sigilii în joc

amestecă rădăcini seminţe flori sânge aur de cuvinte foneme

în alchimicul caleidoscopic cuptor athanor

unde esenţele vieţii suflete semănate culege

din nesfârşitul periplu

visând paralele probabile lumi foste ori viitoare,

mereu pe sine căutându-se pe spirala de spirale a întâmplărilor –

asumată aventură din fenomen în esenţă

spre polara fixă stea,

din bezna sterilă a haldei cât muntele,

fulgeră cristale în joc de raze

ARHEII HAZARDUL SFIDÂND

Seară de seară prin jungla de gene

fără scări prin aven în abisul din mine cobor

în celălalt eu, cel cu jupuită pielea,

înaintez peste ea, înscrisurile-i în arderi de tot purific

nicicînd, nici în adânc dormind –

ultim avatar prin labirint

prin culoarul meu de timp

nu rostesc niciun cuvânt;

spaţiotimpul „vai“ ! este minat …

prin văluri de aparenţe

peste munţii de zaruri

sufletul oricând poate exploda;

în paralele oglinzi răsar dispar

în aure cuvinte de foc

pe mine scrise de mâna fără corp

în universala carte a vieţii hieroglifa unic genom –

arheul amprentei, „mane tekel fares“

peste moarte hazardul sfidând …

ROMULUS VULPESCU R.I.P

5 aprilie 1933 s-a născut Romulus Vulpescu. Ne-a părăsit în 18 septembrie 2012.

Mă gîndesc la această călătorie a sufletelor spre necunoscut, "spre țărmul neștiut de unde nimeni n-a mai venit, făcîndu-ne mai lesne să-ndurăm urgiile de-aici decît să tindem spre altele pe care nu le știm..." (Shakespeare). Și totuși mi-l închipui pe Romulus în lumea neștiută dar închipuită, așteptat de vechi și buni prieteni, Villon, Rabelais, Charles d'Orléans, Dante, Alfred Jarry (și alti colegi patafizicieni), în foaierul Teatrului Lumii de Apoi, la un absint și o havană, ca-n vremurile bune din timpul cu ceasornic, pe pămîntul amintirilor. Mă gîndesc că nu va întârzia la acest spectacol în care el însuși se va urca pe scenă să le prezinte prietenilor pe colegii săi din Panteonul literaturii române.

Un "colb de carte" se așterne pe gândurile mele...
Fie-ți drumul lin, ușor, înconjurat de îngeri ! (Sergiu Cioiu)

HERALZII TĂCERII

Cartea de poeme „ HERALZII TĂCERII „ de Raul Constantinescu, este o carte care îndeamnă la meditaţie, poemul vine dintr-o cercetare adâncă a vremurilor, fără a ţine seama de trecut, prezent, viitor, ci de mesaj, de impactul acestuia asupra fiinţei umane,  ca posibilă cheie la poarta memoriei, ca cetate . Editura „ PAULA „ – Deva, 2007, a lansat cartea ca un semn că în judeţul Hunedoara, mai precis în Ţara Haţegului, există motive de ieşire de sub apăsarea prezentului şi evadare în Imperiul  Tăcerii, acolo unde sunetul – cuvânt se odihneşte pentru a respira perfecţiunea, făcând posibilă trecerea.

Autorul trăieşte şi îşi duce suferinţa spirituală înconjurat de cărţi, aproape de natură, eliberat în aparenţă, de presiunea faptelor de zi cu zi, deşi fiecare, în felul său, trebuie să-şi ducă mereu o aceeaşi cruce până la capăt. Autorul este marcat de tipologia vremii, de frământările omului, de eşecurile sale, de căutările sale într-o lume haotică, având în vârful piramidei pe marele Nimeni. Volumul este structurat în mai multe părţi, titlurile trimiţând la temele de bază, susţinute şi de poemele care definesc ideea:

„ ORFEU ÎN UNDERGROUND „

„ PUNCT DE FUNGĂ „ ,

„ ETRENUL PREZENT IMPERFECT „.

 Raul Constantinescu îşi începe parada tăcerii cu ecou printr-un salut, menit să acomodeze cititorul cu universul său, pentru receptarea mesajului, a seminţelor care îşi caută pământul reavăn, cititorul un poet nemărturisit, invizibil, dar rezistent prin amintiri, regrete, prin cuvinte. Puntea se reface, dar totodată, cititorul trebuie să înţeleagă faptul că accesul în lumea inefabilă presupune şi altceva decât simplul cuvânt fără greutatea logosului, ci trebuie să-şi asume marile responsabilităţi spirituale ale lumii, ale experienţei societăţii formate din indivizi care desenează viziunea globală. În mod evident, apărarea în faţa degradării zilnice, este la Raul Constantinescu, cultura cu tot ceea ce are mai bun, modelată printr-un limbaj specific, actual, o lipire a sensului de formele uzuale, metodă a poeziei moderne care, asemeni stilului din presă, apelează la cuvinte şoc, care să spargă zidul memoriei cititorului, care să intrige, care să provoace, să dea un impuls celui care citeşte, pentru a-şi trăi tăcerea proprie.

Până la urmă fiecare trebuie să înţeleagă faptul că o mână va scrie „ MANE, TEKEL, FERES „ , adică: oricine oricând oriunde / măsurat  cântărit împărţit / „  pentru că tac zeii tace spaţiotimul. Raul Constantinescu  apelează la argumentele artei, a picturii, a muzicii, ale filmului pentru a-şi proiecta mesajul cât mai expresiv. La fel ca Van Gogh care picta floarea soarelui, poetul e atent laFAŢA OMULUI, emblemă a rezistenţei în faţa valului care vine din faţă mereu, a valului acid : „ Văzută-n lumini / floare-ntre spini / faţa omului / frunza pomului / cartea timpului / visul nimbului / glasul boarelui / ochiul soarelui / goana zilelor / albul filelor / umbre şi riduri / plâng peste ziduri / nevăzutului / ne-nceputului / harul citirii / miezul privirii „. Iată harta pentru a trece prin patria vieţii unui om, faţa sa, expresie a popasului său în lume, amprentă a experienţei care arde.

Viaţa de zi cu zi este o încercare pentru poet şi pentru cititor, metaforele sunt pertinente, rechini, lupi, agresiunea zilnică, mai ales a domnului Nimeni, asupra omului sunt prezente, uzează spiritul, poetul se mişcă greu prin junglă sau prin adâncurile oceanului, e în pericol, sau caută ieşiri.  La carceră la munci la cazne popoarele sunt puse / sub vârful eternei piramide / samson în lanţuri orb / învârte pietrele de moară / la galere trag viaţa toată căuzaşii / unelte vorbitoare sclavii se numeau ... // 

De sub acest tăvălug poetul se echilibrează pe sine şi oferă soluţia zâmbetului, soluţia noii soluţii, cuvintele care îşi caută sensul de început acoperite de moda zilei, combinaţii care nu sunt uzuale, dar se bazează pe uzual, pentru că lumea trebuie să meargă înainte : mâşneve, hureike, typull, kelia, muşkii, burikul, de fapt revolta individului, puterea sa de a afirma că nu se lasă minţit, manipulat în piramidă, de vorbele celui care iubeşte puterea ca boală în lume, bolnav fără să ştie, strigându-şi boala cu mândrie, orb şi neştiutor, maestru al potului, pontului şi şpilului. Deşi cunoaşte taina dintr-un cuvânt, puterea ascunsă din acesta, poetul este conştient de erodarea monedei – cuvântul care cumpără timpul pentru om,  o erodare până la suferinţă, până la cancer: cuvinte – cuţit cuvinte – cucută cuvinte – cloacă  ( în poemul INFERNUL DE FIECARE ZI )

Privind spre poezie, Raul Constantinescu vede poeţii – ochii lumii – nestemate : „ Tot mai sărace vremi / sâmburi sterpi / cad zilele – n adânc; / poeţii ochii lumii sunt / cu cât mai mare întunericul, / cu atât mai mulţi ochi se deschid  / – poeţii – lumi nestemate - /   într-o lume ostilă / curajul neţărmurit de a fi /„

Citind acest volum degustătorul de poezie va descoperi că din poezie dispare virgula, punctul, termeni aparent opuşi se atrag, formează noi termeni, definiţii, o avalanşă de semne, de sensuri, versul este deschis, galerie de artă modernă în plină tragedie, enumerările imitând peisajul zilnic, picură precum straşina în mintea cititorului, poetul este insistent, bate la uşa celui care vrea să reziste, e prezent prin proiecte, prin taina descoperită aşa cum a învăţat-o de la marii maeştri ai spiritului.

De fapt el îşi asumă marile valori ale lumii, marile mişcări filozofice, artistice, încearcă să le integreze în vorbirea zilnică, se lasă el însuşi asaltat de lumea de dincolo de cortină, îşi asumă  riscul aventurii în marele refuz, ori neviaţa lumii, până la sfâşiere, e polifonic în căutarea esenţelor. Valorile creştine sunt integrate în acest demers, în mod eclectic, dar necesar, sub necesitatea de a găsi echilibrul propriu, deşi în prezenţa lui Ianus, ca semn al sfâşierii sufletului. E riscul său pe care şi-l duce demn prin poem, deşi fiinţa îi tânjeşte spre lucrurile simple, deşi ştie că poate fi un învingător, dar poemul e un mod de a-şi găsi patria : „ nu pot urî, totul mi-e drag / pământul focul apa aerul ce cântă / sub ochi divin în mine se-nveşmântă / din toate renăscut în vers mă retrag / „ – ÎN VERS MĂ RETRAG

Cartea are un argument scris de Valeria Manta Tăicuţu, inspirat ca titlu: Punct de fungă şi tăcere şi un curriculum vitaenecesar într-o lume care îşi pierde poeţii pe drum din cauza proiektului muşneve ....

„ Heralzii tăcerii „ se adaugă celorlalte cărţi ale lui Raul Constantinescu: „ Aventurare în marele refuz „ ,  „Neantia „ ,  „Neviaţa lumii „  ori  „ Rostirea lui Zalmoxis „, cărţi care reflectă zbuciumul intelectualului într-un prezent imperfect, privind la hainele noi ale împăratului, la apoteoza domnului nimeni, la arta de a bea tiutiun kafhehea ....

Simţi cum scriitorul refuză sentimentul, fugind spre logos, e un fel de deviere spre roşu într-o lume spirituală care încearcă să-şi regăsească armonia. Dar în toate este un punct de fungă : „ ... deasupra jocului de zaruri / deasupra valurilor stânga – dreapta / perpetuu durut sfârşit început / al unuia şi al oricui / fiinţând în toate direcţiile / punct de fugă / big – bang „

Constantin Stancu

Septembrie 2008

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Heralzii%20tacerii%20de%20Constantin%20Stancu.htm