Singura propoziție în care premierul Grindeanu a spus un adevăr fără dubiu sâmbătă seara este că în România există un clivaj. Are dreptate, numai că nu în sensul în care l-a formulat domnia sa – prăpastie între românii ce stau pe stradă de 5 zile și milionul de susținători pe care se chinuie PSD să-l țină în frâu.
E ruptura totală între locuitorii cetății și cei care o conduc.
Într-o realitate paralelă, în timp ce sute de mii de oameni au ieșit în stradă în fiecare seară de la București până la Urziceni – modul discreționar, autoritar, împotriva valorilor după care conduce majoritatea PSD-ALDE merge înainte. Tolo.ro scrie despre cum chiar în aceste zile, Vrăbi a lui Sorin Oprescu (cel care ascundea șpaga din contracte sub pernele canapelei) a devenit (fără concurs) directorul celui mai mare spital de urgență din țară, Spitalul Universitar București. La vremuri noi, de schimbare cerută în stradă, tot ei. Sau tot ai lor.
Cel puțin 10 elefanți se leagănă pe pânza de păianjen brodită de această clasă politică, iar aceasta stă să se rupă.
Dacă în folclor amnistia și grațierea au fost numite elefanții pe care se făcea guvernul că nu-i vede în ședința prezidată de Klaus Iohannis, sănătatea devine- așa cum ne exprimam în Republica acum câteva săptămâni – al treilea elefant. Noul ministru și Parlamentul au anulat din două mișcări scurte toată reforma gândită de Vlad Voiculescu, ștergând intenția de a regândi întreg managementul spitalelor, achizițiile publice și relația cu pacientul.
Educația este al patrulea elefant. Dintr-o mutare, actualul ministru de la Educație a restaurat incompetența, a numit candidați cu nota doi la concursul de management în funcții de directori de școli, împotriva opoziției făcute de opinia publică. Același minister face acum schimbări extrem de hotărâte care să anuleze pașii energici făcuți înainte în lupta cu plagiatele și impostura academică.
Infrastructura extrem de precară este al șaselea mare elefant care se leagănă pe pânza de păianjen a României. La posturile de televiziune, întrebați de ce nu placă acasă după anunțul premierului Grindeanu că va abroga vestita ordonanță 13, răspunsurile oamenilor arată că vor mai mult de atât: un tânăr dorește să ajungă, după 27 de ani, într-o oră, pe autostradă, de la București la Brașov, nu în șase ore. O mamă spune că vrea o îmbunătățire substanțială a sistemului sanitar, spitale noi. O alta spune că vrea educație bazată pe valori pentru copiii ei. După marea dezbatere a bugetului, constatăm că în ciuda celor promise în campanie, centura Capitalei nu se va face în anii care vin, iar autostrăzile spre Sibiu și Iași nu figurează în planuri. Ne așteaptă încă mulți ani pierduți în care miliardele pe care le-am putea cheltui ca să nu murim sufocați pe șosele, bară la bară, vor fi tocați sistematic pe plombe la suprapreț făcute cu firmele partidelor, pe drumurile județene.
Lipsa de transparența este al șaptelea elefant care se leagănă pe pânza de păianjen construită în cârca României. În primării și instituțiile statului se conduce după bunul plac. La București, primăria generală a devenit un cufăr bine ferecat de când a fost preluată de Gabriela Vrânceanu Firea. Prin mișmașuri procedurale, PSD și ALDE au reușit să aibă majoritate confortabilă blocând două posturi de consilieri ale USR de luni bune. Nimeni nu răspunde pentru asta, deși împiedicarea unor aleși de a-și prelua calitățile în urma votului ar trebui să fie caz penal. În ceea ce privește transparența, guvernul Grindeanu a dat UNDO la tot ce făcuse executivul anterior. Ordinele de zi a ședințelor nu mai ajung la presă, se votează cum spune strada- noaptea, ca hoții. Întreg departamentul de GovIT HUB, probabil una din cele mai rapide performanțe în digitalizarea actului administrativ, a plecat de la Guvern în urma ordonanței 13.
Creșterea disproporționată a cheltuielilor publice, fără sustenabilitate în economie, este al optulea elefant care se leagănă pe pânza de păianjen a României. Fără să explice de unde, cum, din ce resursă, actuala majoritate a încercat să cumpere poporul cu măsuri populiste care riscă să dinamiteze bugetele. Nota de plată va fi achitată de cei care sunt astăzi în stradă, dar și de cei care stau acasă, îngrijorați că Soros le fură țara.
Al nouălea elefant pe pânza de păianjen a României este clasa politică profund coruptă a României. Un sistem de relații transpartinice, în care se votează pe sub masă, care impune oameni precum Secureanu la spitalul Malaxa. Ajunși la putere, PSD și ALDE i-au pus, sfidător, în funcții exact pe cei care fie sunt cercetați, fie sunt trimiși în judecată pentru fapte de corupție sau asociate corupției. Atâta vreme cât în public vor apărea să ne dea lecții despre democrație și stat de drept Șerban Nicolae (avocatul penalilor din PSD și un aprig luptător împotriva corupției), Olguța Vasilescu, Eugen Nicolicea (strâmbătorul de legi drepte), Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, cei din stradă se vor simți nu numai sfidați, dar călcați în picioare. Ordonanțele care au scos România în stradă nu sunt primele acte normative date discreționar. Să ne amintim de vestita OUG care a făcut o breșă în lege și a permis migrarea primarilor dintr-un partid în altul, dar și de OUG pe care Victor Ponta și-a dat-o în interes propriu, prin care putea să renunțe de bună voie la titlul de doctor deși plagiase.
Al zecelea elefant din cârca României, care de altfel rupe această pânză de păianjen, este minciuna repetată metodic în spațiul mediatic, împărțirea țării în corporatiști, tehnocrați, sorosisti, iohanisti, multinaționale, oengiști, pe de o parte, și restul, românii adevărați, pe partea cealaltă. Această clasă politică a reușit performanța de a-i face dușmani ai țării pe oamenii activi cu cea mai puternică contribuție la bugetele de stat.
Este de prisos să menționăm că România trebuie să-și refacă în cel mai scurt timp relațiile cu partenerii cărora le-a dat peste bot când au reacționat la modificarea ordonanțelor pe anticorupție. Dar oare cum se poate face acest lucru cu un ministru de externe total depășit de situație, un Teodor Meleșcanu care a sărit la beregata Americii? În acest moment Guvernul Grindeanu are credibilitate zero în fața lumii. Și așa cum se întrebau cei din stradă ieri - cum poți avea încredere în cineva care intră noaptea la tine în casă să-ți fure bijuteriile și banii, pe care-l prinzi asupra faptului? Ai garanția că lăsându-l liber după ce-ți înapoiază bunurile, nu va încerca să te fure din nou, cu prima ocazie? În aceeași ordine de idei, în chiar seara celui mai mare protest, Călin Popescu Tăriceanu vorbea la un post de televiziune despre manipulări, multinaționale, ambasade care trebuie puse la punct. Nicio schimbare fundamentală de optică.
PSD are nevoie de o reformă profundă, dincolo de schimbarea de fațadă a câtorva lideri cărora cei care au simțit gust de sânge vor să le ia capul. Scena politică are nevoie de o stângă europeană, bazată pe valori. Până acum, uitându-ne la istoria acestui partid, în momentele în care a fost fugărit de la putere sau pus la respect de cetățeni, tot ce au făcut liderii săi a fost o regrupare în jurul mafiei din partid. Să ni-l amintim pe Victor Ponta spășit după alegerile din noiembrie 2014, spunând că a înțeles votul românilor. După câteva zile era fotografiat în cluburile din Dubai petrecând cu prietenul Sebastian Ghiță. Ridicarea imunității parlamentarilor, cerută de președintele Iohannis s-a întâmplat câteva zile, apoi Justiția a fost din nou împiedicată să-și facă treaba. După tragedia din #Colectiv, același Victor Ponta spunea, pus la colț, că a înțeles protestele și demisionează. Astăzi se zbenguie iresponsabil pe rețelele de socializare și face mișto din tinerii frumoși și liberi, insinuând că incendiul a fost pus ca să fie dat el jos de la putere.
Aceste personaje – dacă e să dăm crezare celor din Piața Victoriei care cărau păpuși îmbrăcate în zeghe prin mulțime – trebuie să se retragă din viața publică și de pe scena politică. Cei care rămân sunt nevoiți să reia dialogul civilizat cu cei în slujba cărora sunt, trebuie să le recâștige încrederea. În cazul Capitalei, Gabriela Vrânceanu Firea nu realizează fractura pe care a provocat-o în relația cu locuitorii orașului.
Marea lecție pe care a învățat-o România în aceste zile este că orice majoritate politică, indiferent de scorul cu care câștigă alegerile, nu poate conduce într-un stil totalitar și că trebuie să guverneze pentru toți.
Marea realizare a protestelor este că românii au arătat că nu pleacă privirea în fața abuzului și că întoarcerea la orice formă de totalitarism este respinsă cu putere, că opțiunea între România și Românica este clară.
Alex Livadaru
https://republica.ro/continuati-sau-cedati-alti-8-elefanti-se-leagana-in-acest-moment-pe-panza-de-paianjen
