Cum suntem sfidați

Negarea evidențelor face pare din geniul nostru național. E un reflex condiționat, ne-a. intrat sub piele. Ai fost prins furind, ai făcut o porcărie și ai fost demascat – ei bine, negi indignat. Zici că e exact invers, că tu esti victima, tu ai fost atacat, jefuit, etc. Ca acel individ de la Bistrița care a agreat o femeie in trafic și apoi a pretins ca ea l-a atacat pe el și a făcut plingere la Politie. Atenție, asta in situația în care tărășenia a fost inregistrată video și a văzut-o toata țara pe televizoare! Nu i-a fost rușine individului deși am văzut toți cum ii căra pumni femeii!

Asta e o banală exemplificare a metehnei foarte românești de a-i prosti pe ceilalți, de a trăi continuu in minciuna și impostură. Nu există adevăr, ci e cum vrea mușchii tăi. Ce talent avem să pretindem că albul e negru și negrul e alb. Ce obrăznicie fără limite! Totul jucat, sarjat, aruncat ca praf in ochi.

Multe funcținează în lumea românească astfel. Iată alt exemplu. După dezastrul de la Lyon Anghel Iordanescu și șeful FRF au susținut că nu e un eșec cum a văzut toată lumea ci o performanță. E obișnuita operație de prostire, de a spune ca negrul este de fapt alb.  Mă gindesc că am văzut alt  meci, că tabela de marcaj a arătat 3-0 pentru noi.  Cind toată țara e cătrănită – în stare de șoc, cum a scris Tolontan – apare generalul la conferința de presă și face scamatorii, prezintă un număr de iluzionism, face exerciții de retorică. Ne spune cum a performat echipa României condusă de el. Vine așa – Nemincaților, caraghiosilor, proștilor, să ziceți mersi ! Se declara multumit de rezultat, firește. Ca și cum le-am fi administrat albanezilor o bătaie soră cu moartea și ne-am calificat glorios. Noi, prostimea, am văzut că am fost infrinți rușinos și am fost eliminati. Iordănescu a văzut altceva. Ce ar fi spus dacă îi băteam și ne calificam !? Ar fi cerut (pe linga niste milioane de euro ) să i se ridice o statuie. Deja are o stradă și un stadion botezate cu numele lui in comuna Voluntari.

E aici de fapt multă politichie și farsă. Iordănescu a invațat șmecheria assta – de a nega evidențele, de a-i prosti pe ceilalți, de a avea tupeu și de a fi agresiv – pe holurile Parlamentului prin care s-a plimbat ca majordom al generalului Oprea. Credeam ca degeaba a fost senator zece ani !  Uite că nu ! A învățat ceva. Ca la Poliție unde regula de bază e să nu recunoști nimic. Dimpotrivă, să pretinzi că ai dreptate și ești victorios.

Ce să ne mai mirăm!? Alt exemplu. Nu au ieșit liderii liberali în fața presei după ce au incasat-o in alegerile locale să ne spună că au repurtat o mare victorie, ( am înfrînt!!! ) și ca au obținut cel mai bun scor din istoria alegerilor de după 1990 !? E același tertip, aceeași minciună și obrăznicie românească pusă iar și iar pe tapet cind se pune problema supraviețuirii și a răspunderilor.

Cred că n-o să ne inzdrăvenim în țara asta prea obișnuită cu sfidarea și minciuna pînă cind nu va fi clar că albul este alb și negrul negru.

STELIAN TĂNASE

http://www.stelian-tanase.ro/cum-suntem-sfidati/