Ies la metrou la Victoriei. Pe scări, un
bărbat obosit scârțâie la o vioară, în piață se aud scandări. Când ajung în
dreptul lui bărbatul se oprește și furibund amenință cu arcușul către piață: La
muncă, bă! La mină! La mină în subteran, cum am fost eu, nu la protest!
Dincolo de frumusețea fragilă și
paradoxală a imaginii minerului violonist, m-am oprit și m-am întrebat ce-o fi
în căpșoarele oamenilor ăstora? Cum au ajuns ei așa? De câtă abrutizare este
nevoie pentru a pierde total contactul cu realitatea?
În ultimii ani s-a produs o masivă
spălare pe creier, inexplicabilă aproape, dar atât de reală... ne va costa
ieșirea din UE, viitorul nostru al tuturor? Cel mai probabil da, mai dureroasă
însă este amintirea faptului că înainte de a intra în mina asta fără sfârșit am
avut o vioară în mână și nu am știut ce să facem cu ea.
Cosmin Perta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu