Nici eu nu vreau să exploatez emoțional, d-le Dragnea, dar vreau să vă povestesc despre cetățeanul român Vasile care a murit de cancer. Vârstnic de la țară sărac-lipit, a renunțat la a umbla pe la radioterapie la 200 km distanță de satul lui pentru că nu-și putea permite deplasările. A făcut ceva chimioterapie mai aproape de casă, la 60 km. Cînd nu și-a mai permis nici drumul lunar la oraș pentru chimioterapie, a hotărât să rămână acasă și să aștepte bărbătește moartea. Viața a fost prea scumpă pentru cetățeanul român Vasile, d-le Dragnea.
Chiar nu vreau să exploatez emoțional, d-le Dragnea, dar vă mai povestesc și despre cetățeanul român Gheorghe care a murit de cancer într-un spital construit în 1844, acoperit cu o pătură care părea a data de la înființarea spitalului. Pernă nu a primit, pentru că în spital erau bolnavi cazați câte doi în pat, așa că norma de 1 pernă la 1 pat nu mai putuse fi respectată.
Departe de mine gândul de a exploata emoțional, d-le Dragnea, dar vă zic și despre cetățeana română Angela care a murit după un an de speranțe prin spitale, încercând să reziste cancerului. Familia a vândut tot ce a avut ca să poată plăti nesfârșitele investigații și tratamentele pe care spitalul nu le avea, moartea femeii venind o dată cu ruina familiei.
Pentru nimic în lume n-aș exploata emoțional, d-le Dragnea, dar îmi amintesc de cetățeanul român Adrian care a supraviețuit unei leucemii tratate în Belgia când el avea opt ani. Efortul familiei de a duce copilul în Belgia a fost atât de mare, încât după tratament s-au mutat cu toții, trei generații/ opt oameni, într-un apartament cu două camere. Vânduseră tot ce se putuse vinde. Înainte ca Adrian să împlinească 18 ani, boala a recidivat și cetățeanul român Adrian a murit. După moartea lui, familia a continuat să plătească datoriile acumulate cu zece ani în urmă.
Pentru că nu vreau să exploatez emoțional, d-le Dragnea, nu vă spun că toți acești cetățeni români cu drepturi depline mi-au fost rude apropiate și cunoscuți. Pe niciunul nu l-a eliberat CEDO, ci moartea.
Nu vreau să exploatez emoțional, d-le Dragnea, dar consider că ați atins limita maximă a jegului unei ființe umane. Facem acum un pariu, d-le Dragnea: veți pierde tot. Jucați cartea greșită și veți pierde tot. Ca să vă puteți convinge susținătorii să plângă de mila bogătanilor condamnați din țara asta, trebuie întâi să-i convingeți că spitalele sunt formidabile, școlile sunt perfecte, drumurile sunt impecabile și că, în general, în țara asta toate-s puse la punct, doar pușcăriile mai rămăseseră de rezolvat.
Toată sila, d-le Dragnea.
Ina Gabriela Funețan
Târgu Jiu
http://www.gorj-domino.ro/dragnea-facut-praf-de-o-targujianca-ati-atins-limita-maxima-a-jegului-unei-fiinte-umane/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu