Mesaj pentru Liviu Dragnea și ceilalți de aceeași teapă cu el
Eu nu vă vreau la închisoare ca să trăiți acolo pe bani din taxele noastre și așa mari. Vreau să vă văd locuind într-un apartament cu două camere dintr-un cartier obișnuit al Bucureștiului, muncind zece ore pe zi, cel puțin, venind la serviciu și plecând cu transportul în comun, bruftuluiți de șefi exigenți, încărcați de sarcini, stresați că a doua zi urmează aceeași rutină. Vreau să vă văd scoțând salariul de pe card și încercând să plătiți toate facturile, spărgându-vă mintea ca să fie bani și pentru mâncare și pentru vreo haină care trebuie urgent cumpărată, eventual încercând să puneți o sumă cât de mică deoparte ca să puteți pleca la vară câteva zile la mare. Vreau să văd cum priviți în ochii copiilor voștri spunându-le aproape la orice: ”n-am acum, mai așteaptă, o să văd cum facem”. Apoi să-i retrageți de la școlile de lux plătite din sărăcia noastră și să-i înscrieți la niște școli obișnuite de cartier ca să vedeți și să vadă și odraslele voastre răzgâiate cum e să nu poți intra în toaletele școlii de mizerie, să nu aibă sală de sport și nici profesori implicați. Ar fi interesant să vă vedem pe toți repeziți pe holurile spitalelor și trimiși acasă cu un diagnostic în doi peri, pentru că doctorii buni pleacă mâncând pământul. Vreau să dau peste voi în piață, căutând din ochi taraba cu prețurile cele mai convenabile, în supermarketuri după marfă la reducere, striviți în înghesuiala de la metru, uitându-vă cu jind la afișul unui spectacol pentru că n-aveți nici de un bilet categoria a treia, ori alegând din câteva cărți doar una, mai ieftină, deși cartea n-a fost niciodată o prioritate pentru voi.
Știu că unii dintre voi sunteți urmașii leprelor comuniste de ieri, cei care intraseră în partidul comunist pentru că erau rușinea satului sau leneșii fabricilor și au găsit în funcția politică de atunci ocazia de trăi bine fără muncă, doar lingând fără rușine părți anatomice pe care nu le vede soarele, transmițându-vă și vouă comportamentul de târâtoare periculoasă. Am înțeles că nu vă e rușine de părinți, nici de parteneri de viață și nici de copii. Dar nici măcar puțin nu vă încearcă rușinea de bunicii și străbunicii care poate că v-au crescut și în casa cărora exista probabil o Biblie și măcar o icoană la care bătrânii așezau busuioc sfințit? De Dumnezeu acela al strămoșilor voștri nu vă încearcă frica? Și ca părinți nu tremurați în fața pedepsei cu care în fiecare clipă v-ar putea izbi? Pentru că El îi iubește și pe copiii noștri și s-ar putea să-i iubească mai mult decât pe cei pe care voi i-ați adus pe lume ca să-i malformați după chipul și asemănarea voastră!
Știu că unii dintre voi sunteți urmașii leprelor comuniste de ieri, cei care intraseră în partidul comunist pentru că erau rușinea satului sau leneșii fabricilor și au găsit în funcția politică de atunci ocazia de trăi bine fără muncă, doar lingând fără rușine părți anatomice pe care nu le vede soarele, transmițându-vă și vouă comportamentul de târâtoare periculoasă. Am înțeles că nu vă e rușine de părinți, nici de parteneri de viață și nici de copii. Dar nici măcar puțin nu vă încearcă rușinea de bunicii și străbunicii care poate că v-au crescut și în casa cărora exista probabil o Biblie și măcar o icoană la care bătrânii așezau busuioc sfințit? De Dumnezeu acela al strămoșilor voștri nu vă încearcă frica? Și ca părinți nu tremurați în fața pedepsei cu care în fiecare clipă v-ar putea izbi? Pentru că El îi iubește și pe copiii noștri și s-ar putea să-i iubească mai mult decât pe cei pe care voi i-ați adus pe lume ca să-i malformați după chipul și asemănarea voastră!
Odette Sofronescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu