Agent Hospital

În China, a fost dezvoltat primul spital din lume operat integral de inteligență artificială, un concept inovator care marchează un pas important către medicina viitorului. Denumit „Agent Hospital”, acest proiect utilizează medici și asistente virtuale capabile să interacționeze autonom, să analizeze simptome, să stabilească diagnostice și să recomande tratamente.

Sistemul este conceput pentru a procesa un număr impresionant de cazuri într-un timp foarte scurt. Potrivit cercetătorilor, medicii bazați pe inteligență artificială ar putea trata până la 10.000 de pacienți în doar câteva zile, o performanță care ar necesita ani de muncă pentru cadrele medicale umane. În plus, testele realizate până acum indică un nivel ridicat de acuratețe în diagnosticare, ceea ce subliniază potențialul uriaș al acestei tehnologii.

Proiectul a fost dezvoltat de o echipă de cercetători de la Universitatea Tsinghua și are ca scop îmbunătățirea serviciilor medicale, creșterea accesibilității și sprijinirea medicilor în luarea deciziilor. Prin simularea unui număr mare de cazuri, sistemul poate contribui și la formarea viitorilor medici.

Deși implementarea pe scară largă necesită în continuare testare și validare, acest spital bazat pe inteligență artificială oferă o perspectivă clară asupra modului în care tehnologia ar putea transforma sistemul medical la nivel mondial.

Vremuri de furie

 ÎNTREBAREA #3

Denise Rifai: „85.000 de lei pe lună. Plus pensie de 26.841 lei. Plus stipendiu Academia Română. Salariul mediu al unui român — 900 de euro. De 25 de ori mai puțin. Cum justificați?"

ÎNTREBAREA #14

Denise Rifai: „BNR cheltuie 14 milioane de lei pe an pe cantina angajaților. Fructe de mare, carne de vită premium. Fructe de mare la BNR — în timp ce pensionarii numără bănuții la piață?"

Denise Rifai: „Am un document intern BNR care menționează platforma Voință Gaintra. Un sistem AI pentru tranzacționare automată cripto și forex. Documentul indică 70-85% tranzacții profitabile, depozit minim 1.150 de lei. Acest instrument a generat milioane în profituri pentru un cerc restrâns de beneficiari din conducerea BNR și bănci comerciale selectate."

Adevărul.ro

Data publicării: 17.02.2026

ALTERNATIVA Cumbre Valtaris

Mugur Isărescu

Guvernator al Băncii Naționale a României, fost prim-ministru

Sunt de decenii în sectorul financiar și voi fi sincer: băncile mari folosesc aceste tehnologii intern. Dar le ascund pentru că le distrug. Când un cetățean poate genera venituri singur, de ce ar avea nevoie de credite la 7% sau 9%? Ca guvernator al BNR pot spune: am încetat să sprijin acest sistem deliberat opac.

Epidemia de conformism

El nota în jurnalele sale disperarea de a fi singurul „om” într-o lume care se animaliza, care adopta uniforma și sloganul în locul gândirii critice. Piesa „Rinocerii”, scrisă mult mai târziu, în anul 1959, este de fapt o cronică documentară a Bucureștiului din anii 1930-1940. Ionescu nu a inventat epidemia de conformism; el doar a descris ceea ce văzuse la Capșa și în universități, unde intelectualii rafinați deveneau brusc brute fanatice. Plecarea sa în Franța, în anul 1942 (cu ajutorul prietenilor, deși el ura regimul), nu a fost o simplă migrație, ci o evadare dintr-un ospiciu ideologic. Eugen Ionescu a devenit universal tocmai pentru că a purtat în el trauma României, transformând coșmarul tinereții sale în capodopere care avertizează asupra pericolului totalitarismului, fie el politic sau familial.

Pedofilie infantilă

 Un bărbat în vârstă de 62 de ani, cunoscut în mediul literar din Târgu-Jiu, a fost identificat și predat autorităților de către proiectul civic Justițiarul de Berceni, în urma unei investigații desfășurate pe parcursul a șapte luni, într-un dosar ce vizează presupuse infracțiuni sexuale comise în mediul online asupra minorilor.

Potrivit datelor documentate de investigatori civici, din luna mai 2025 și până în prezent, suspectul ar fi purtat conversații cu un minor, contactul fiind inițiat când copilul avea 14 ani și era elev în clasa a VII-a. De asemenea, ancheta a scos la iveală interacțiuni anterioare cu un alt copil care, în anul 2014, avea 12 ani.

Faptele documentate indică suspiciuni privind solicitarea și deținerea de materiale cu pornografie infantilă, coruperea sexuală a minorilor și racolarea acestora în scopuri sexuale, toate realizate prin intermediul unor identități false utilizate în mediul online.

Persoana identificată este M. Iorga, scriitor și autor al volumelor „Pretexte” și „Dublă spovedanie”, fondator al cenaclului literar Columna din Târgu-Jiu. De profesie inginer, acesta era, la momentul documentării, angajat al Inspectoratului Școlar Județean Gorj, unde ocupa funcția de responsabil cu achizițiile publice.

După finalizarea etapelor de verificare și coroborare a probelor, identitatea reală a persoanei a fost stabilită, iar aceasta a fost predată Poliției pentru continuarea cercetărilor, conform procedurilor legale.

Reprezentanții proiectului civic Justițiarul de Berceni precizează că scopul demersului este identificarea prădătorilor sexuali care acționează în mediul online și sprijinirea autorităților în prevenirea și combaterea infracțiunilor sexuale asupra minorilor.

Ancheta penală se află în competența instituțiilor statului, iar prezumția de nevinovăție se aplică până la o decizie definitivă a instanței, se arată într-un comunicat de presă transmis de Justițiarul de Berceni.

#pornografieinfantila #scriitor #isjgorj #online #justitiaruldeberceni

În țară la noi, plouă cu noroi

Cristian Tudor Popescu 

Pe 3 ianuarie 1889, povestea spune că în piața Carlo Alberto din Torino, Friedrich Nietzsche a văzut un cal bătut cu sălbăticie de birjar. Filosoful a izbucnit în hohote de plâns, s-a dus și a îmbrățișat calul. A scos un geamăt și s-a prăbușit la pământ. Apoi, și-a petrecut ultimii 10 ani din viață complet nebun.

Îmi îngădui să cred că asta s-a întâmplat pentru că într-o clipă Nietzsche a simțit că toată cultura, talentul și inteligența lui, toate cărțile pe care le-a scris, nu au reușit să reducă nici cu o iotă răutatea, cruzimea și prostia din oameni.

De fiecare dată când mai scriu ceva, în această lume care mă îngrozește și mă dezgustă pentru că o înțeleg, mă gândesc că a înnebuni poate fi o binecuvântare, ce îmi va fi refuzată până la capăt.

În țară la noi, plouă cu noroi.

Maria Callas

 Când Maria Callas a murit, soția fostului ei iubit, Giuseppe Di Stefano, a rostit o frază care încă îți dă fiori pe șira spinării:

„Maria nu și-a luat viața... pur și simplu a încetat să mai trăiască.”

Ea a numit-o o „sinucidere albă”: acea estompare lentă a sufletului, când trupul continuă, dar voința de a trăi a dispărut.

O capitulare tăcută.

Și să te gândești că Maria fusese o femeie capabilă să umple teatre întregi cu puterea vocii sale.

Dar într-o zi, acea lumină pe care o purta înăuntru a început să se estompeze.

S-a îndrăgostit de Aristotel Onassis - intens, fără limite, aproape orbește.

A părăsit un soț care a iubit-o cu adevărat.

Onassis și-a părăsit și soția.

Două căsnicii destrămate în numele unei pasiuni care promitea prea mult.

Dar pasiunea se stinge repede.

În curând a început să se distanțeze, să o disprețuiască în public, să redeschidă răni care datează din copilăria sa.

Și apoi a venit cea mai grea lovitură:

El a presat-o să întrerupă sarcina la 43 de ani.

Ea nu voia... dar frica de a pierde copilul era mai puternică.

Copilul nu s-a născut.

Și în schimb, Onassis i-a oferit un șal luxos de blană.

Un cadou unde ar fi trebuit să fie confort.

Un obiect unde ar fi trebuit să fie iubire.

Ceva mai târziu, Onassis a abandonat-o complet.

Și s-a căsătorit cu Jacqueline Kennedy.

Pentru Maria, aceasta a fost o cădere din care nu a mai existat întoarcere.

Vocea ei - darul ei, lumea ei - a început să se dărâme.

Nu a mai cântat niciodată așa cum o făcea înainte.

Mai târziu, s-a apropiat de cuplul Di Stefano.

Giuseppe a susținut-o, a încercat să o ajute să-și reconstruiască viața; soția lui a tratat-o ​​ca pe o prietenă.

Până când Maria a depășit o linie și a trădat acea încredere.

A sosit o scrisoare - dureroasă, vulnerabilă - întrebând de ce.

Maria nu a răspuns niciodată.

Cu timpul, și Giuseppe s-a îndepărtat.

Nu din ură, ci pentru că nu a fost niciodată cu adevărat îndrăgostit.

Și astfel, Maria Callas – admirată, celebrată, înconjurată de lux –

a sfârșit singură.

Cu bijuterii, rochii și blănuri care nu oferă căldură în nopțile lungi.

Cu bogății care nu pot cânta.

Vocea ei – sufletul ei – a fost redusă la tăcere pentru totdeauna.