Răpită, bătută, violată

Alin Dinca

Deci. O fetita de 10 ani din Braila a fost RAPITA de pe strada de doi barbati. Unul are 20 de ani, iar cel de-al doilea are 30. Fata a strigat dupa ajutor. Trecatorii s-au prefacut ca nu vad si nu aud nimic. Fetita a fost apoi dusa intr-un apartament in care a fost batuta cu pumnii si cu picioarele. Nu s-a terminat aici. Timp de doua ore a fost supusa la perversiuni sexuale!!!!!! Cand s-au plictistit de ea, a fost abandonata, plina de sange, in strada. Un trecator a vazut fata si a hotarat sa o duca acasa la parintii ei. Nu a sunat la politie. Nebunia este ca nici familia copilei nu a sunat!!! Dupa 5 ore fata a fost dusa la spital. Medicii au alertat politia...

– Cei doi violatori/rapitori fac parte dintr-un grup interlop. Sunt cunoscuti pentru trafic de droguri, trafic de carne vie, talharie, furt si taxe de protectie. Unul dintre ei a iesit recent din puscarie.–  Chiar toata Romania asta este populata numai de interlopi si de bombardieri si de mortii lor?–  De ce jegurile care conduc tara asta de 30 de ani permit aparitia si existenta acestor clanuri interlope?–  Fetita striga, oamenii ignorau. O lectie care va ramane adanc scrisa in sufletul acestui copil. Care este lectia? Simplu: nu te baza pe nimeni, nu cere ajutorul nimanui, sa nu ai incredere in nimeni, oamenii sunt fricosi, oamenii nu au coloana vertebrala, oamenii sunt indiferenti etc.–  De ce jegosii astia care conduc nu schimba legislatia incat sa existe pedepse reale pentru astfel de infractiuni?–  Cum ne suportam atat de prosti? Cum in anul 2019 niste parinti nu suna la politie cand vad ca fata lor de 10 ani a disparut? Cum nu suna cand fata este adusa plina de sange si violata... cu fracturi in zona mandibulei.
- Ce cauta toti criminalii astia in libertate??? Au violat o fata de 10 ani. Sunt bolnavi psihic!–  Bag p&$@ in campaniile voastre pentru presedinte, parlament, parlamentari europeni... Nu faceti nimic pentru oameni. Nu poti lasa un copil sa se joace in fata casei de frica interlopilor... iar ei se cearta pe functii, partide si dracu’ mai stie ce.–  Spuneau multi ca brusc oamenii s-au activat cand un urs a fost lovit de masina si apoi lasat 15 ore sa sufere. Spuneau ei ca ne intereseaza mai mult un urs decat un om. Bai baieti, ursul era o metafora! Ursul reprezinta incapacitatea statului roman de a avea grija de viata. Indiferent a cui. –  Statul nu mai este in stare sa educe pe nimeni. Statul te vrea prost. Dominabil. Fricos. Analfabet. Sarac. Statul ii elibereaza pe interlopi. Interlopi care vin apoi sa se razbune.– Parerea mea? Nu se rezolva nimic atat timp cat cei care conduc Romania de 30 de ani sustin diversele grupari mafiote, fie și prin neimplicare si ridicat din umeri!–  Daca se dorea anihilarea clanurilor mafiote... se rezolva in fix doua zile. In toata tara. Insa banul vine. ;)– De ziua Romaniei, peste cateva zile, o sa acoperim toata tara cu un praf roz de zane. O sa spunem cum a crescut Romania. Cum petrece romanul... Nu? Insa undeva in Braila exista o fata de 10 ani care a fost rapita, batuta si violata. Pe langa ea, alte mii in intreaga tara.

Coiotu'

Într-un cerc vicios

Toți suntem răi. Și noi și ei. Nu ne-am născut așa. Dar într-o lume de ură, nimeni nu mai poate gândi frumos. Nici poezia nu mai e de dragoste. Pare desprinsă dintr-o peliculă horor. În care disprețul unora față de ceilalți e mai mare decât poemul care să lege și să dezlege lucruri mult mai de seamă. Ce exemplu dau celor tineri cei care vremelnic dețin puterea, și se poartă astfel. Cine să mai respecte legile, dacă ei le încalcă în fiecare zi. Cine să mai prețuiască adevărul, dacă noi auzim numai minciuni. E greu, din ce în ce mai greu să-i întorci la normele firești ale bunului simț. N-ar fi mai bine să le limităm prin lege numărul de stagii de deputat, de primar, de europarlamentar. Poate că atunci ar mai exista un pic de rușine, ca atunci când lași locul altcuiva, măcar să fie curat, cu datoriile la zi față de educație, sănătate, pensionari. Urâte apucături se transmit din generație în generație, ceea ce ne afectează. Să vii și să spui atâtea neghiobii nelalocul lor, fără să-ți pară rău, urmărind doar interesul tău. Nu și-a cerut nimeni scuze, nici pentru morții de la Clubul „Colectiv“ din 2015, nici pentru gazarea celor din 10 August 2018. Au fost mulți care ar fi trebuit să facă pasul înapoi. De rușine.

Au politizat totul, până și sindicatele și liderii lor. Mi se pare că au ceva în sângele lor care îi face să uite de partea cui trebuie să fie, nicidecum de partea celor care sporesc diferențele între oameni, cu recompense pentru unii, cu penalizări pentru ceilalți. Și atunci cum să nu fii deranjat de aceste discriminări injuste, că unii au parte de altfel de servicii, fie și medicale, că numai ei ar merita din belșug privilegii peste privilegii, să locuiască în cartiere separate și luxoase, să studieze în clase de elită, să primească îngrijiri în spitale mai dotate.

Cei care nu au posibilitatea să fie încurajați, să aibă șanse aici, pleacă. Pleacă pentru că nu se văd parteneri într-un joc măsluit, prin restricții și bariere. Într-un joc în care contează pilele. Un joc al hazardului.

Știm câți mai suntem? Un recensământ, pe când? Unul care să stabilească numărul celor care mai sunt, al celor plecați sau pe picior de plecare, al celor care nu pot face dovada unui act de identitate, numărul caselor părăsite, în stare de degradare, de care nu se mai interesează nimeni.

E. G.

Ca atunci, și acum, Oana Pellea scrie

Oana Pellea 

Omule... să-ți fie rușine! Ai ajuns fără milă, fără rușine, fără compasiune, fără iubire, fără grijă și atenție față de tot ce te înconjoară. Omule, ai ajuns cel mai josnic animal de pe pământ. Omori din plăcere sau din prostie. Omori pentru câștig sau din orgoliu. Omori din cruzime pur și simplu... Nu ai respect pentru Natură. Nu respecți nimic din ce e viu. Vinzi tot. Omori tot. Distrugi tot. Trădezi tot. Consumi tot... toate pentru câștigul tău personal! Vei consuma tot până la autoconsum... vei dispărea dacă nu vei respecta VIAȚA sub orice formă a ei. Câteodată mi-e rușine că sunt om... din ce în ce mai des... Degeaba toate cuceririle științifice dacă pierzi iubirea și smerenia în fața miracolului Vieții!
Vreau legi serioase care să apere fauna și flora României! Vreau legi care să ocrotească bogăția faunei și florei din România. Vreau pedepse mari pentru cei ce distrug fauna și flora României.

În 2009 scriam în Jurnal...

„România ca un animal, un urs anesteziat cu ochii tulburi. România… imagine de urs înfometat ce caută noaptea în gunoi, pe furiș… de frică… Urs cu ochi triști, înfometați, ce caută în gunoi. Urs cu lanțuri la picioare și clopoței, pus să danseze spre batjocura mârlăniei. Urs cu tinichea de coadă, urs înșelat, mințit, furat, scuipat, alungat, înfometat… Înșelat. Cam așa arată România mea care mă doare fizic, până la junghi. Imagine de animal anesteziat, cu ochii tulburi, care nu știe unde și ce, încotro și de ce.
Dacă am vreo dorință, e ca ursul ăsta batjocorit să se trezească din anestezie… să muște până la sânge în dreapta și-n stânga… să-și recapete statutul de specie superbă, puternică și verticalitatea lui demnă, să învingă. Pentru Dumnezeu, în țara asta au fost și sunt valori superbe, nu se poate să ne lăsăm anesteziați și eutanasiați! În țara asta s-a murit și s-a trăit demn și cu principii… În țara asta, care e ca un blestem de dragoste pentru mine…”

Între Prid și sovata

Un urs, lovit de o maşină, a fost lăsat în agonie o noapte întreagă pe marginea unei şosele, la ieşirea din Praid. Animalul avea picioarele rupte, dar autorităţile nu au găsit pe nimeni să îl tranchilizeze. Aşa că au pus jandarmii şi poliţiştii să-l păzească mai bine de 18 ore. Abia duminică, la amiază, au reuşit să-l anestezieze şi până la urmă l-au împuşcat.

Ministrul de Interne, Marcel Vela, l-a demis pe prefectul județului Harghita pentru modul în care a gestionat situația. După ce l-au lăsat să sufere 20 de ore fără să îl sedeze, reprezentanții autorităților au luat decizia să împuște ursul grav rănit.

Sâmbătă seară, pe drumul dintre Praid şi Sovata, un autoturism a accidentat grav un urs de peste 400 de kilograme. Pasagerii din mașină nu au fost răniți. Dar un copil din autoturism a facut atac de panică. În urma impactului, ursul a fost proiectat pe marginea șoselei, iar mașina a fost serios avariată.

Șoferii din zonă au anunțat autoritățile, iar polițiștii și comisarii Gărzii de Mediu au mers la locul accientului. Însă nu au luat nicio măsură. Și au așteptat instrucțiuni de la Ministerul Mediului. Așa că au lăsat ursul în agonie toată noaptea.

“E foarte clar. Atribuţia de intervenţie este a Jandarmeriei şi a medicilor arondaţi DSV. În acest caz nu este nevoie de derogare de la Ministerul Mediului şi cred că este inuman să laşi un urs să agonizeze, atât timp cât nimic din lege nu te împiedica să intervii”, a spus ministrul Mediului, Costel Alexe

AM Press

Electorală

Rodica Culcer

Dar comunismul nu a fost o necesitate istorică, orice v-ar spune marxiștii, și este suficient că, înainte de 1945, Sudul țării, roșu astăzi ca un dos de maimuță, nu era deloc comunist. Oltenia a fost multă vreme liberală, inclusiv Gorjul, județul în care Aretia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a femeilor gorjene – și soție a prim ministrului liberal Gheorghe Tătărescu – l-a invitat pe Brâncuși să realizeze ansamblul Masa Tăcerii – Poarta Sărutului – Coloana Infinitului în memoria eroilor gorjeni căzuți în Războiul de Reîntregire și s-a ocupat asiduu de realizarea acestui proiect. A fost inițiativa ei, sugerată de sculptorița Milița Petrașcu, eleva lui Brâncuși. 
Pot da și alte exemple de doamne educate din Gorj și din Dolj, dar o voi face poate cu alt prilej. Acum am dorit doar să vă spun toate acestea în plină campanie electorală dominată de vulgaritate și agresivitate...

Opțiuni

 Sabin Gherman 

Înțeleg că social-democrația e o opțiune ca oricare alta, dar nicăieri nu scrie că în Est trebuie dominată de analfabeți.

Un geniu al firescului

Cînd în preajma ta se întîmplă o nenorocire, primejdia curentă este ori „să n-ai cuvinte“, 

ori să te îneci în platitudini (legitime…). Știam că Mașa Dinescu suferă de o boală grea, 

pentru care nu există tratament și care, zi de zi, o împuțina pînă la desfigurare. 

E motivul pentru care nu mai dorea să fie vizitată. Nu din cochetărie, ci, 

din cîte o cunoșteam, dintr-o generoasă grijă pentru sensibilitatea vizitatorilor. 

Chinul ei sfîșietor ilustrează, pentru mine, seria de „întîmplări“ care mă fac 

să nu pricep nimic din strategiile Bunului Dumnezeu. 

Prefer, ca Iov, să-mi pun întrebări, să cer lămurire, să nu înțeleg logica 

„dreptului pedepsit“. Mașa era o prezență plină de grație, un interlocutor 

cald și inteligent, o fată minunată. Rareori am văzut un personaj care să îmbine, 

în chip firesc, radicalitatea energică și blîndețea iertătoare. 

Putea fi tranșantă, dar afectuoasă, sobră, dar plină de umor, harnică, 

dar bucuroasă de convivialitatea răgazurilor. 

Talentul ei de traducătoare, muzicalitatea firii ei, echilibrul judecății ei și 

răbdarea ei nobilă față de toate relele din jur îi dădeau un nimb de puritate interioară 

greu de uitat și de regăsit după dispariția ei. Întîlnirea cu ea avea, întotdeauna, 

un efect tonic, restaurator, de natură să recupereze, în orice împrejurare, normalitatea. 

Rolul ei, între altele, a fost – să nu se supere Mircea – și acela de a tempera 

cu delicatețe unele „spontaneități“ excesive ale partenerului ei… 

Nu mai vorbesc de calitățile ei de mamă, de finețea pedagogiei ei, de farmecul ei personal.

Andrei Pleșu

https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/masa-masenka-masa-dinescu

De fapt... o zbatere

Oameni serioși îi tot dau cu respectarea democrației și cer „dezbatere” între Iohannis și Dăncilă.

Să ne deslușim. Democrație înseamnă vot liber, direct, universal și secret desfășurat în condiții legale. Campania electorală nu are prevederi speciale pentru candidați.

Fiecare e liber să-și facă programul electoral cum dorește. Nu sunt obligatorii aparițiile tv sau emisiunile radio, conferințele de presă, nici chiar întâlnirile cu alegătorii. Respectivul, cu expresia președintelui Constantinescu înainte de turul II 1996, se poate duce la pescuit pe toată perioada campaniei, dacă, în înțelepciunea lui, consideră că așa va obține mai multe voturi. 

Așa-zisa dezbatere finală este, de fapt, o zbatere. „Cetățenii pot astfel să cunoască mai bine ideile candidaților”. Idei și programe, o lae. Fiecare vine cu lovituri sub centură, pregătite de echipa de campanie, pe care se zbate să i le aplice adversarului, spre deliciul publicului, care se uită ca la un meci de box.

Cristian Tudor Popescu

https://republica.ro/poporul-asmutit

Un vot pentru Rpmânia

Ana Birchall

În această zi scăldată generos de razele soarelui, am mers cu încredere la vot, pentru că îmi doresc o Romanie a valorilor europene și transatlantice.
Buletinul de vot este biletul către o destinație a demnității și prosperității pe care toți românii o merită și la care au muncit din plin. Am votat pentru români și România meritocrației, a profesionalismului, a respectului față de lege și domnia legii! 
Votul este o datorie pe care o îndeplinesc cu optimism și îmi doresc ca fiecare dintre dumneavoastră să utilizați acest drept fundamental pentru a contribui la România aspirațiilor noastre.
Fiecare vot este important, fiecare vot contează. Fiecare vot este o cărămidă importantă adăugată la fundația modelului de președinte pe care România îl va avea pentru următorii 5 ani. Prin votul de astăzi fiecare român poate contribui activ și decisiv la viitorul României!
Sper ca în această zi să ne regăsim puterea de a fi uniți în jurul acelor obiective și valori care ne reprezintă și care ne pot reda locul binemeritat în lume. România are un potențial enorm ce așteaptă să fie descătușat.
Vă invit să votăm pentru o Românie în care valoarea, profesionalismul si cinstea să primeze! Îndemnul meu se îndreaptă atât către tinerii care abia au pășit pe scena maturității, dar și către cei vârstnici, a căror înțelepciune și experiență reprezintă o comoară ce trebuie valorificată în beneficiul unui viitor mai bun.
Vă invit să mergeți la vot! Viitorul României depinde de fiecare dintre noi!

Dezbaterea

Marian Godina

Georgiana mergea lângă mine, ținându-mă de mână, iar eu o întrebam din cinci în cinci minute dacă a înghețat și dacă vrea să plecăm acasă. Îmi răspundea că a înghețat, dar nu vrea să plecăm.
Coloana de câteva mii de oameni înainta pe Calea București îndemnându-i pe curioșii de la geamuri să iasă și ei. "Ieșiți din casă, dacă vă pasă!" Unii ieșeau, alții preferau căldura casei și se mulțumeau să se uite la noi dând perdeaua la o parte. O farfurie s-a făcut țăndări de asfalt, aproape de mulțimea de protestatari, aruncată de la etaj, probabil de vreun țicnit care a ținut să-și arate dezacordul.
Din când în când, îmi scoteam mănușile și mă uitam pe telefon, curios să văd cum e în capitală și în alte orașe.
În coloana de oameni se legau prietenii, atmosfera te făcea să uiți de frig și în fiecare dintre noi năzărea o rază de speranță. Lucrurile se vor schimba.
Am ajuns acasă și, abia după ce ne-am dezbrăcat, am înțeles cât eram de înghețați.
Am deschis televizorul și l-am văzut pe unul care ne ironiza. Pe un canal de televiziune eram făcuți în toate felurile. Cei din cauza cărora ieșisem în stradă făceau glumițe pe seama noastră și spuneau că oricum vor merge mai departe. Ne ignorau complet.
Totul fusese în zadar. Aveam o stare de nervi, combinată cu neputință.
Venea săptămâna următoare și o luam de la capăt. Pe Georgiana o luase răceala, dar insista să vină cu mine.
Am stat să-mi amintesc dacă, vreunul din mulțimea aia de oameni a fost chemat la vreo dezbatere. Hmmm...nu cred.
Acum, brusc, se vor dezbateri. Ba mai mult, chiar dintre cei care au înghețat în stradă sunt unii care vor dezbatere. Serios? Dar pe tine te-a ascultat cineva atunci? Ai avut parte de vreo dezbatere?
Eu, unul, nu vreau nicio dezbatere. Nu vreau să o aud, a tot avut ocazia să zică și chiar să facă.
Dacă are ceva de zis pentru mine, cel care am înghețat în stradă, să vorbească într-o pungă și am s-o ascult eu mai târziu dacă o să am chef.
Sau dacă stau bine să mă gândesc și ca să fac și o glumă, aș vrea o dezbatere, dar în engleză. (fără translator).

Toamna

Măriuca

Tatăl, mort în închisoare la 48 de ani, era filosoful Mircea Vulcănescu iar Măriuca, fiica sa, și-a petrecut o bună parte din viață în căutarea părintelui pierdut, adunând amintiri și povești de la cei care au stat în închisoare cu el. Ea însăși a fost arestată la 18 ani doar pentru că era fata lui Mircea Vulcănescu.

Într-adevăr, un om ca Mircea Vulcănescu se naște o data la 100 de ani. Mihai Șora îl numea „polul linistit“ al generatiei din care făceau parte și Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu îar Virgil Ierunca vorbea despre „părintele risipitor al literaturii noastre“. In câteva zile, Mircea Vulcănescu „a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același. Nu s-a îndoit și nici n-a tăgăduit“ scria Mircea Eliade despre „fratele rămas departe“. Ca fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, între ianuarie 1941 și august 1944, în guvernul lui lon Antonescu, a fost judecat în 1946 si condamnat la opt ani temniță grea. A murit pe 28 octombrie 1952, în închisoarea din Aiud. Legenda spune că ultimele sale cuvinte au fost: Să nu ne răzbunați!

Radio România Cultural 

Și binele ți se întoarce, dar mai ales răul

Camelia Roiu, medicul de la Spitalul de Arși din Capitală care a făcut public în iulie 2016 un film cu un pacient pe corpul căruia colcăiau viermii, a încercat să își găsească un loc de muncă în altă parte, dar nu a reușit, a spus jurnalistul Cătălin Tolontan. 

Invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Cătălin Tolontan a povestit că medicul Camelia Roiu nu este privită bine de colegi, dar pacienții și oamenii pe stradă care o recunosc îi strâng mâna.

„Camelia Roiu, un medic excepțional, nu a avut ceva de câștigat pentru ea. Ea este tot la Spitalul de Arși, ca să o citez - « nu mă angajează nimeni nicăieri, am mai încercat diverse variante ». (Cum o privesc cei de acolo?) Rău. Și înainte tot rău o priveau, dar noi nu am sfătuit-o să iasă public. Sfatul nostru a fost să nu iasă public, dar a simțit această nevoie. Relația dintre surse și ziariști e o relație liberă, sursele uneori ne critică”, a spus Tolontan.

Jurnalistul spune despre dr Camelia Roiu că pacienții o privesc bine, iar „oamenii îi strâng mâna atunci când o văd pe stradă”. „E un lucru care te încarcă, într-un fel. E puțin? Da, e puțin, dar în Romania puțin cu puțin se face binele. Nu suntem consistenți și grațioși când facem bine totdeauna, sau de cele mai multe ori, vulnerabili și nu prea convingători. Camelia Roiu a făcut un mare bine atunci când a dezvăluit lucrurile de la Spitalul de Arși. Că i se întoarce uneori în forme neașteptate acest bine, și-a asumat acest lucru” (Cătălin Tolontan).

Loredana Voiculescu

https://republica.ro/tolontan-zin-fata-ta-ce-s-a-intamplat-cu-medicul-camelia-roiu-care-a-dezvaluit-viermii-de-la-spitalul

https://republica.ro/larve-si-oameni

https://republica.ro/zmusamalizarea-colectiv-catalin-tolontan-zavem-marturii-ale-medicilor-legisti-care-au-fost-pusi-sa-treaca

Încercări eșuate

Doru Braia

Am plecat definitiv în cealaltă Românie. Aceea cu peste 6 milioane de români...
O Românie cu oameni senini. O Românie a hărniciei și a corectitudinii. O Românie autentic creștină și nu doar ritualistă. O Românie sinceră, cu suflete deschise și cu judecăți drepte de valoare. O Românie disciplinată și demnă. O Românie generoasă cu ea însăși și cu toți semenii ei. O Românie lăudată tot mai mult, pentru aportul ce-l aduce la prosperitatea societăților ce o găzduiesc. O Românie în care rușinea a fost demult înlocuită cu respectul de sine. O Românie cu români frumoși și cu dragoste de limbă, cultură și tradiții românești. Bine te-am regăsit România Mea!

Am lăsat în urmă o Românie căreia nu-i mai pot aparține... O Românie insalubră. O Românie a fățărniciei. O Românie a minciunii. O Românie a hoției endemice. O Românie, cu deja foarte puține excepții, a prostiei și a unei spoieli "academice" ipocrite. O Românie a șmecheriei josnice. O Românie roasă până la cangrenare de proprii ei cetățeni. O Românie a surogatelor conferite cu tot felul de titulaturi simandicoase. O Românie a răutății. O Românie a anormalului "normal". O Românie care mi-a furat și ultimul bănuț. O Românie de care am scăpat cu bucurie...

Am încercat 30 de ani, cu putințele mele, să ajut la închegarea unei Românii pentru toți românii, dar ea s-a încăpățânat să rămână numai pentru securiști, interlopi, oportuniști gata să vândă orice și pe oricine pentru efemera lor prosperitate, pentru proștii duși ușor de nas chiar și cu afișe jerpelite... Încercări eșuate!

Acum am obosit... Îmi mai sprijin firave speranțe pe câte o personalitate ajunsă și ea într-o solitudine dezarmantă, dar nimic mai mult.

Adio, România visurilor mele!...