Cand te ajunge focul, esti deja mort demult

Roxana Mihaela Constantinescu 

1 oră · 

Apocalipsa
-------------------
Ne lipsește sentimentul de compasiune !
Suntem abrutizați, indiferenți la durere...
În lumea noastră de autiști e multă muzică, sunt imagini de vacanță, lecturi , jucării, cafele, flori de toate tipurile și urări... Care mai de care e mai minunat, special, deștept, teribil, special...
Urări de conjuctură !
Ai scris trei, patru, poți să crezi că ziua nu a trecut degeaba...

Nu departe de noi miroase a carne arsă a aproximativ 100 de copii și oameni.
Trupurile lor carbonizate sunt la câțiva metri de mare.
Nu au mai apucat să atingă apa....
Zeci de case, mașini, hoteluri sunt distruse ....
Vezi cu ochii minții cum flăcările prind cu limbile lor trupuri, auzi strigăte înnebunite de durere, vezi ochii scoși de groaza morții, simți mirosul de ars...
E o știre de apocalipsă !

Prim-ministrul Greciei s-a întors din drum și e acolo....între oamenii tragicului său popor. .

Tragedii sunt peste tot !
Am trecut pe lângă ea ieri - azi.
Ni se prăvălesc versanții munților !
Ploile desprind tone de piatra și aluviuni, blochează șoselele. Canalizarea din orașe nu face față debitului de apă pluvială.
Se rup poduri, altele se prăbușesc, ni se înneacă copii luați de ape.
Case, beciuri, câmpuri sunt înnecate în ape.
Oamenii au rămas fără recolte.
Munca lor e dusă de ape.
Orașele înnoată în râuri mizerabile ce au scos la iveală adevărul igienizării de fațadă.

Prim-ministrul nostru e la televizor, nu ne spune nimic despre asta, nici despre faptul că un municipiu, în plină vară, la 30 gr C nu are apă o săptămână. Citește foi și promptere, așteaptă să i se șoptească și răsfoiește extrase din alte cuvântări.

Apocalipsa e la ei, la noi se apropie !

Vreme ciudată în Europa: Incendiu uriaș în Grecia și furtună de zăpadă în Italia

Cîteva gusturi și arome din copilărie. Și atît.

Îmi place „La Plăcinte”, un restaurant moldovenesc de pe Magheru, îmi plac Radu Jude și filmele lui angajate, teii din Militari, ciorba de burtă și murăturile. Nu-mi place ipocrizia ambientă care a depășit cu mult cota de alertă. Nu-mi plac truismele  BCBG (bon chic bon genre) ale USR-ului, ale organizației de pionieri numită DEMOS sau ale P100Ro. Nu-mi plac coregrafiile din Piață sau din Parlament – semn de neputință și moștenire ceaușistă. Îmi plac amicii mei stîngiști „neafiliați”, cîțiva artiști/e – pictori/ițe, regizori, actori/ițe, muzicieni. Nu-mi plac sfertodocții autoproclamați jurnaliști, analiști, specialiști și, mai nou, „influencer-i”. Nu-mi place disprețul pentru pentru săraci, pentru cei „fără dinți”.

Alexandru Spahiu

Alte timpuri, altă țară

Clara Arustei

„România este o țară cu un enorm potențial spiritual pe care clasa politică românească îl batjocorește”.
„Generația tînără din România de azi se află cam în aceeași situație în care se afla tînăra generație românească după încheierea celui de-al doilea război mondial: cei care atunci și-au părăsit țara, și-au făurit un destin în cadrul altor civilizații, destin atipic pentru generația lor; cei care au rămas în țară, s-au confruntat aproape jumătate de veac cu o probă diabolică, supraviețuirea în cele mai ingrate condiții.
Un posibil model al tinerei generații de azi din România, cred că ar trebui să fie Ioan Petru Culianu, model care ar merita o îndelungă meditație. El ar conștientiza tînăra generație și ar obliga-o să ia act de destinul precar care i se pregătește în România actuală, țară care, probabil, va mai consuma o experiență dureroasă de jumătate de veac pînă va ajunge din nou în rîndul civilizațiilor mari europene, acolo unde își aflase locul în perioada interbelică!
Alte timpuri, dar și altă țară, pe atunci România era România Mare...
Orice devenire istorică rămîne misterioasă și o epifanie rămîne oricînd posibilă... Dacă-și va pierde elitele, prin emigrare, generația tînără nu mai poate spera nimic... Decît, cel mult, să devină o generație mancurtizată mimînd mentalități și comportamente străine...
În orice caz, această tînără generație românească se va defini prin felul în care va ști să răspundă provocărilor acestui sfîrșit de veac, de mileniu și de eon creștin...
Va opta pentru o soluție spirituală salvatoare sau va accepta lumea materială, diabolizată în care trăiește? Va părăsi țara și va constitui o veritabilă diaspora românească, sau va prefera un destin precar în propria țară, mîngîiat de o mare speranță de viitor?
Deocamdată nu putem ști decît un singur lucru cert: România este o țară cu un enorm potențial spiritual pe care clasa politică românească îl batjocorește... E un mare păcat, pe care s-ar putea să-l plătim cu toții foarte scump...”

Cezar Ivănescu, 1998 (text inedit)