15/06/2017

Când vrei într-adevăr să schimbi ceva, trebuie să reziști

În ziua când mi s-a propus să accept funcția de ministru, domnul Dragnea m-a întrebat dacă am spirit de echipă. Am răspuns afirmativ și am fost convins că lucrăm „în echipă” și „pentru România”. Pentru mine echipa înseamnă comunicare, transparență și solidaritate, nu subordonare oarbă în fața unui singur individ. Domnul Dragnea s-a răzgândit. Eu îmi păstrez convingerea.
În ultimele zile am primit numeroase mesaje de la oameni din afara Guvernului. De la șefi de cabinete la secretare, de la senatori la simpli membri de partid, toți mi-au transmis, prin voci și mesaje nervoase, din partea domnului Dragnea, să îmi dau demisia. Mai puțin domnul Dragnea, care, între timp, declara în fața unei națiuni că avea deja demisia mea.
Dacă vrei să schimbi ceva în bine, nu sprijini minciuna.
Când mi s-a spus întâia oară că domnul Dragnea îmi dorește demisia, am răspuns „desigur, la solicitarea și cu confirmarea prim-ministrului din echipa căruia fac parte”. Mi-a părut normal, natural și mai ales de bun-simț. Sorin era cel care mă învestise cu încredere și alături de care lucram la atingerea obiectivelor asumate; domnul Dragnea vorbea doar despre actul guvernării, de la distanța sigură a ușilor încuiate.
Sigur, ar fi fost mai simplu să cedez, însă dacă vrei să schimbi ceva în România, trebuie să ții minte că vechiul sistem va opune mereu rezistență – tu trebuie să perseverezi.
Trebuie să recunosc că sunt ușor surprins de balanța etică a domnului Dragnea: când un om face eforturi pentru a demonstra cetățenilor români că se poate mai mult și în România, dânsul îi cere demisia. Însă atunci când eu însumi i-am reclamat că un membru important al partidului mi-a cerut favoruri ilegitime, domnul Dragnea l-a lăsat în funcție. Ce fel de oameni suntem?
Vă asigur de pe acum că nu am nicio adeziune pentru funcția pe care o dețin în prezent. Este suficientă solicitarea domnului Sorin Grindeanu iar demisia mea va fi prezentată în cel mai scurt timp. Însă vorbind din perspectiva unui minister care a schimbat, în ultimii 2 ani, nu mai puțin de șase miniștri, cred că trebuie să gândim constructiv și - mai ales - în favoarea cetățenilor români. Cu alte cuvinte, trebuie să căutăm performanță și schimbare în bine, nu doar schimbare de dragul puterii și a discursului politic.
Când vrei să schimbi ceva în bine, trebuie să știi că te vei lovi mereu de absurd și nedreptate. Tu trebuie să reziști, în speranța că vor veni zile mai bune.
În timp ce scriu acest rânduri mă grăbesc să plec din Londra. Am fost la conferința BERD & Emerging Europe - Outlook on Romania, încercând să promovez România și să evidențiez investitorilor oportunitățile pe care țara noastră le prezintă, în special în sectorul TIC. În timp ce mă urc în avion mă gândesc cât de ciudat este să vii la un eveniment cu entuziasmul de a avea oportunitatea să contribui la dezvoltarea țării tale, să primești reacții pozitive și să afli că ești „mustrat” pentru că nu ești în țară pentru a-ți prezenta demisia, după o decizie ad-hoc. În câteva ore voi ajunge în România și vom vedea ce putem construi de aici încolo.
E ironic cum unii insistă să-și vadă de treabă în timp ce alții au cu totul alte priorități.
Domnule Dragnea: probabil că parte din comportamentul meu este dificil de înțeles pentru unii oameni care au petrecut zeci de ani în speranța că vor obține puterea, sub orice formă. Însă cred că există un viitor mai luminos pentru PSD, decât ordine transmise „de sus” prin SMS. Tocmai de aceea simt nevoia să adaug un scurt principiu, pe care îl urmez și pe care îl recomand tuturor celor care au fost, dar și celor care vor veni:
Atunci când ai 31 de ani și vrei să schimbi ceva în bine, începi prin a ști că fiecare decizie pe care o vei lua te va urma pentru restul vieții, așa că ar fi bine să ai conștiința împăcată. Tocmai de aceea, din respect și responsabilitate pentru poporul român și pentru echipa din care fac parte, voi urma drumul pe care îl consider vertical: voi prezenta demisia exclusiv la solicitarea celor îndreptățiți să o ceară.
Când vrei într-adevăr să schimbi ceva, trebuie să reziști.  

Augustin Jianu            


08/06/2017

Și cântec, și destin




E una din clipele acelea prin care treci – una dintre acele clipe când simți nevoia să fii tu însuți (însăți), în adevărata lumină și despuiat/ă de toate cele, așa cum ai sta în fața lui Dumnezeu. E una din clipele acelea când „arșița e ca icoana – plânge ea ca să nu plâng eu“.


Eli Gîlcescu


                               Photo Cami și Atât


mi-aș fi dorit să îl cânte el. e ceva care m-a înrudit atât de înalt cu lumina încât mi-a fost teamă să spun
dragă octavian bud 
mereu ajung târziului 
tu erai oricum strălucitor și bun
tu erai oricum iubit și răsfățat
tu erai oricum talentat și unic 
erai oricum în cântec și în destin
numai în moarte 
nu 
mai frate !
# arșița 
de florian silisteanu
(târziu , lui octavian bud)
arșița e doar atunci când e frig în Dumnezeu
arșița e ca icoana – plânge ea să nu plâng eu
arșița e o distanță care nu mai are casă
arșiță și mamei mele cât i-a fost tatei mireasă
arșiță e sorei mele care tace să împartă
arșiță un înger gata care-i orb din poartă-n poartă
arșița a fost cândva altă arșiță și ea
până să îi plece lumii până să o mânce cânii
arșița e dorul care mușcă dintr-un măr
arșiță ducând la gură setea apei dintr-un nor
arșiță e ploaia care pune lacrima la muncă
arșiță e cucul care cântă cucului în luncă
arșița e o zăpadă – vine de la Dumnezeu
nu e frigul arșiță 
arșița e o icoană când nu plânge să plâng eu.


(marti 6 iunie 2017 
bucuresti, gara de nord 
din brăila în drum spre satu mare)

Florian Silișteanu

07/06/2017

Doar niște analize


Folk-istul Tavi Bud ar fi murit cu zile. Externat din două spitale, a murit în Oradea


Apropiații folk-istului Octavian Bud susțin că artistul a fost dus la spitalele din Slobozia și Baia Mare după unele episoade în care acuza o stare de rău, dar de fiecare dată a fost externat.
Prima dată i s-a făcut rău în data de 3 iunie, la Slobozia, acolo unde a participat la Festivalul Amara. După ce i s-au făcut analize, medicii au spus că poate să meargă acasă, că e bine.
Din câte se pare, adevărul s-a stins deodată cu artistul. Dacă a murit cu zile sau nu.

05/06/2017

Doar niște analize


Și ceva îngrozitor s-a întâmplat, la câteva ore. Ceva care doare. 
Mi-e peste putință să scriu. 
Poate mâine. Poate într-o zi. 

Octavian Bud ne-a cântat pentru ultima dată „Niciodata”, acum două zile, la Amara. Am stat ieri, câțiva dintre noi, mai multe ore cu el la spitalul din Slobozia pânî i-au făcut niște analize, au zis că e ok și că poate pleca la Satu Mare. Acum aflu că nu mai e printre noi! Dumnezeu să aibă grijă de tine, Tavi! Niciodată nu te vom uita! (Maria Simion).

Tristă veste în familie.


Eli Gîlcescu