Pentru că Dumnezeu a vrut

Este o plăcere duminicală să stăm de vorbă despre toate aceste lucruri. Însă, este foarte posibil ca acesta să fie un miracol, ceva cu totul excepţional în cursul vieţii mele, ceva ce este posibil doar pentru că Dumnezeu a vrut asta. Este posibil ca ceea ce ni se pare absolut firesc, banal, plictisitor, să fie, de fapt, o minune – dacă Dumnezeu nu intervenea, cine ştie ce catastrofă îngrozitoare ar fi putut să se întâmple în locul acestui fapt banal. Dar eu nu am cum să ştiu că, poate, Dumnezeu a oprit, după colţ, dezastrul care m-ar fi lovit când ajungeam la intersecţie. Aşa că trec mai departe, firesc, fără să ştiu că am scăpat de un mare rău doar prin intervenţia Lui. Prefer să nu-mi bat capul să discern, la fiecare pas, firescul de minu­nat… Pot, însă, să vă spun că Dumnezeu iubeşte şi ocro­teşte această lume. Asta pot dovedi. Am putut cunoaşte lideri importanţi ai acestei lumi, oameni decisivi pentru destinul planetei. Vă pot spune cu mâna pe inimă că, dacă lumea ar merge exclusiv după capul oamenilor care o conduc, am fi dispărut de mult! Simplul fapt că existăm, în ciuda cantităţii enor­me de prostie şi răutate pe care o producem, în ciuda ororilor pe care le-am comis şi le comitem, este o do­vadă suficient de tare a prezenţei lui Dumnezeu. La câte prostii am făcut, la cât de mult rău zace în noi, faptul că existăm în continuare şi, mai mult, se pare că putem vorbi chiar despre un anume progres în istorie, nu se poate explica altfel decât prin protecţie divină, de dincolo de noi. Da, sunt convins că Dumnezeu ne iubeşte. În felul Lui misterios, fireşte… (Sever Voinescu)

http://claudiutarziu.ro/sever-voinescu-sunt-convins-ca-dumnezeu-ne-iubeste/