Un vis împlinit

     S-a născut... Printre semnele mute, privirea ei glăsuiește, sparge lentile de contact, mângâie, iubește... Sunt stări de nesfârșit, care îi dau puteri, înfruptându-se din secundele iubirii, din nopțile fără vise... O dorință vie pune stăpânire pe ea, printre suspine, printre genele umbrite, căutând răsăritul... A plămădit în tăcere, a adunat cuvinte, stări, dar, mai presus de toate, a depănat spectacolul vieții într-un echilibru neterminat pe coardele destinului... S-a prins în zbor, s-a mișcat grațios și statornic... Iar eu, prietenă de călătorie îi îmbrățișez visele dimineții și aștern peste această zămislire un zâmbet cald de iubire, mireasmă de liliac alb... Cu prețuire... 

Eli Gîlcescu

La infinit, Sens si reala Sensibilitate, Arta Conversatiei!

    Există o abnegatie pe care o descoperi in Arta Conversatiei, de a proiecta echilibrul zilnic,ce-uneori-seamana cu visul lui Iona incercand sa cladeasca imaginea utopica a lumii in imensitatea marii,''un lacas de stat cu capul in maini in mijocul
sufletului.''
    Cand intri in lumea de la Arta Conversatiei,niciodata nu esti cuprins de tristete;pe neasteptate ai parte de o comunicare agreabila ,incat se intampla sa uiti de plimbarea extaziata al carei ritual trebuia urmat zilnic.
    Pe de alta parte, spiritul ironic sau umorul duios,irezistibil ,spontan al unora,iti da acea vivacitate pe care nu o regasesti in lumea din afara.
    Oricum,la Arta Conversatiei ai parte de un alint rafinat sau provocator, izvorat din legatura cu Arta si Viata.
    Imi place sa cred ca in Arta Conversatiei caut un punct de sprijin in oamenii care-mi pot fi prieteni, pentru simplul motiv ca Ei dau Sens si Sensibilitate vietii interioare si exterioare. Chiar daca -sporadic- la Arta Conversatiei,centrul inefabil al limbajului pare unora desuet,eu gasesc in el ''un alfabet de simboluri'',acel Aleph infinit unde in ramurile copacilor cresc insomnii suave,familiare,evazive,nervoase sau polemice.
    Imi place sa cred ca fiecare prieten(a)locuieste poetic in Sine si in inima mea,imi place sa admit ca si cinismul unora este un paradox exaltat,absolut necesar cand evaluam lucid scrierile noastre. Motivand aceste atitudini contrare,sunt sigura ca suntem un grup care pastreaza fascinatia ingenuitatii pe care nu o gasesti pe toate drumurile.
    Vreau sa am incredere in Arta Conversatiei,pentru ca aici categoria Frumosului este indivizibila iar Sensibiltatea nu greseste nici atunci cand nu are mireasma capodoperei.
    Doresc prietenilor armonie,naturalete,intensitate creatoare,impliniri in formele de existenta reala si estetica. Stella Anghel