S-a stins Dorli Blaga…

Mihai ȘORA 

Nu știu ființă mai devotată memoriei părintelui său. Un devotament lipsit de emfază, de conturul gros al „dreptului de autor“ pe care l-am putut adesea vedea în forma lui abuzivă la Mitzura Arghezi ori la alți copii de scriitori. Dorli avea fidelitatea senină, firească, nu posesivă ori vanitoasă. Poate și pentru că înțelesese că – înainte de expunerea propriului eu – esențiale sunt, într-o filiație, tocmai continuitatea și rigoarea. Iar Dorli a luptat toată viața ca manuscrisele ilustrului Tată să fie corect conservate și să vadă lumina tiparului în condițiile cele mai bune. Țin minte cât era de îngrijorată când Muzeul Literaturii a pierdut sediul din Bulevardul Dacia și, până să primească un altul, tezaurul de acolo, printre care multe documente, fotografii, manuscrise, a stat în cutii la celălalt capăt al Bucureștiului, într-un depozit de la Casa Presei.

Mă uit la această imagine și nu pot să nu recunosc în fetița serioasă de aici, cu fundițe și pălărioară, ciuboțele și șosete albe, cu mâinile împreunate ca într-un ceremonial al reprezentării diplomatice, Doamna de mai târziu care a purtat numele Blaga nu ca pe o povară, ci cu responsabilitate și conștiința exigenței morale.

Am aflat, la o întâlnire cu școlari, că există, în București, o fetiță* care îi poartă numele… „Știi, părinții au numit-o Dorli în cinstea ta“, i-am spus. Nu uit nici astăzi bucuria din glas, vocea veselă de la celălalt capăt al telefonului: „Ce frumos!“.

Dumnezeu s-o odihnească în Lumină.

O țară în bășcălie

Florin Negruţiu 

Suntem o țară în bășcălie. Luăm totul la mișto, în râs, suntem neserioși, nu construim nimic durabil, nu știm să ne unim pentru proiecte comune, sperăm să moară capra vecinului, luăm în bășcălie viața și moartea deopotrivă.

Suntem o țară de șmecheri. Experți în furatul căciulii, în păcălirea celuilalt, am creat prin noi înșine fabrici de certificate de vaccinare care se vând la 100 de euro bucata, la fel cum am creat fabrici de diplome care au făcut licențiați și doctori din toți analfabeții. Șmechereala e în fibra noastră, suntem buni să mimăm lucruri serioase, avem o vaccinare la chiuvetă la fel cum avem o guvernare la chiuvetă.

Avem conducători după chipul și asemănarea majorităților pentru care vorbesc, lași, oportuniști, populiști.

Îngrijorări

Despre școala bolnavă, fără tendință de vindecare (#torpidă),

Oana Moraru:

O să fie un val șocant de oameni care s-au implicat aici din toată inima, au ieșit la proteste, au luptat pentru medii mai curate în comunicare, educație, parenting, afaceri. Măcar pentru ce urma pentru copiii lor. Oameni care s-au implicat civic și care nu mai au energie. Nu mai au speranța reformelor. Dintre toate, școala a rămas cea mai nereformată instituție. Lumea se schimbă cu o viteză uluitoare, iar noi încă le cerem tinerilor de 18 ani să comenteze, la bac, ”Moara cu noroc”.

Știu zeci de cazuri concrete în jurul meu, de familii care atât mai caută. Viitor și educație pentru copiii lor.

Ce se întâmplă acum la nivel politic și decizional în România este prăbușirea speranței generațiilor între 30 și 40 de ani, educate, cu copii mici la școală.

Piia Patrascu:

Cu profesori care iau note de 5 la titularizare sau și mai grav cu suplinitori ce nu au ajuns la ac nota , ce speranțe de educație sa avem? Putini profesori se implica în educația la clasa cu adevărat. Nu exista un sistem de evaluare eficient al profesorilor.

https://audunstrigat.blogspot.com/2021/09/pe-langa-scoala.html