Marea Unire care m-a fascinat

Emilia Ivancu

M-am tot gândit, în ultima vreme, cât de greu este astăzi să militezi pentru educație în România, să încerci să îi faci pe copii, pe adolescenți, pe tineri să creadă în valoarea educației și în valorile umane, atât în codul văzut al legilor, cât și în codul nevăzut al moralei, dar al acelei morale care presupune să fii OM. Cu asemenea prim-ministru, cu asemenea miniștri gen Daea, Carmen Dan, cu parlamentari gen Mitralieră și Șerban Nicolae, cu televiziuni de genul A3 sau România TV, cu oameni plantați în fruntea universităților, academiilor, instituțiilor publice care ar trebui să promoveze morala, bunul simț, respectul, dar promovează minciuna, hoția, tâlhăria, analfabetismul (funcțional), crimele - cât de convingător poți să fii în a milita pentru faptul că a fi om e cea mai mare miză și cel mai mare câștig?! Că a nu fura și a nu încălca legea sunt lucruri absolute, că a nu face rău voit și a nu favoriza crimele sunt lucruri interzise... Cum se poate oferi o alternativă la succesul minciunii și crimelor?! Eu am fost învățată, de mic copil, următoarele lucruri: „Să nu minți! Să nu furi! Să nu ucizi!” Dar cum putem contracara valul de violență din societate, cum putem lupta cu goana după mărimi și lipsa de scrupule?! Dacă generația de intelectuali politicieni din 1859 (pentru că atunci a fi politician echivala cu a fi intelectual) nu ar fi avut aceste valori pe care mă tem că le pierdem aproape în totalitate, acea Unire, Marea Unire (nu Mica Unire!), care m-a fascinat mereu pentru felul cum a găsit o soluție ingenioasă, curajoasă, inteligentă din punct de vedere politic, nu ar fi fost posibilă.

Pro și contra

„Politicienii, elitele la modul general, au datoria de a se prezenta în fața cetățenilor și a istoriei cu obiective și cu rezultate. Când e vorba de a genera noi energii, de a moderniza societatea, cum s-a întâmplat după Unirea Principatelor, educația și infrastructura trebuie să fie prioritățile unei guvernări responsabile.

Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă. În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase.

România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară! Nici Iașul, cu moștenirea sa istorică, nu merită să ajungă un oraș al investițiilor mereu promise și amânate, mai ales când vorbim despre proiecte vitale, precum autostrada ori spitalul regional.Unirea din urmă cu 160 de ani ne obligă să facem totul pentru a reda speranța românilor într-un viitor în care țara să fie bine guvernată, iar cetățenii respectați.”

Klaus Iohannis

DESKREPORT

Zbenghiuri pe zăpadă

Săptămîna trecută, lui Constantin Abăluţă i-a fost retras Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu pentru că, din motive de sănătate, n-a putut ajunge la Botoşani la ceremonia de premiere.

1. Cineva nu a primit un premiu
a privit pe fereastră zăpada așezată pe case
și și-a zis e mai frumoasă
ca orice premiu
și-n sufletul lui s-a făcut lumină
și zilele au început să curgă înapoi spre copilărie
săniile și cîinii lătrînd și puștiul
își îndesa în gură zăpadă și-o sugea îndelung
pînă se îneca scotea limba roșie
la toți oamenii pe care-i întîlnea
ce premiu mai mare decît să fii copil
și să sugi zăpadă dinții
calzi și reci totodată
cerul gri cu spărturi de soare
și timpul vacant în jurul tău fluturînd 

2. E un premiu că mai trăiesc
același doctor mi-a făcut și rău și bine
cineva a însemnat zăpada de pe casa mea
cu zbenghiuri neștiute

nu am ferestre nu am uși la-ndemînă
să spună mai mult de-atît
voi muri ca oricare alt muritor
asaltat de nămeți 

zbenghiurile din zăpada albă
fac diferența dintre oameni 

3. Cineva e om inteligent
și va pricepe că gestul acesta iernatic
nu va rămîne fără urmări
că toate se așază într-o viață de om
ca ușile și ferestrele într-o casă
că aiureala cu decrete regulamente cutume
e craterul morții lente care ni s-a dat ca popor
odată cu limba moștenind zbenghiul neașezării în veci
stranii zile trăim
ca o văpaie înghețată
ca inteligența surmenată a crabului
care aleargă în toate direcțiile
și iese la liman doar în clipa morții

4. Ce loc ferit de milă și principii
n-ai unde să pui uși și ferestre
nici unde să înalți o scară pînă la cer
aici păsări nu bat din aripi
pendulele au amuțit
miros de creier ars
de șablon sfărîmat
cenușă și umbră e partea ta pe-acest țărm
cînd o să mori va fi zăpadă mare
și-ntr-un colț undeva
un zbenghi negru de crab

5. Cînd voi muri doar ușile și ferestrele
mă vor conduce pe ultimul drum
și poate zgomotele și tăcerile venite
din munți și din văi
casa în care-am locuit va rămîne
ca scheletul unei corăbii eșuate
lucrurile dintr-însa fi-vor subtilizate de cei sărmani
abia de vor rămîne cîteva urme
poate hîrdăul cu cactus
vreun scaun de lemn
vreo minge de ping-pong
tăblița mea din clasa întîi
cu timpul fire de iarbă vor răsări
din pervazuri și praguri de lemn
zgomote și tăceri vor veni cînd și cînd
de pe creste de munți și din văi
fluierînd prin golurile de uși și ferestre iar iarna
vîntul va așterne zăpadă prin odăi
zbenghiuri de păsări se vor întipări acolo
prezența omului nu-i necesară
istoria lui e o colecție de crime minciuni greșeli
urmate de rugi de iertare de false căințe retractări erate
doar zbenghiuri de păsări pe zăpada pînă-n zare
merită cu-adevărat pămîntul 

Constantin Abăluță

— 15-18 ianuarie 2019

https://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-on-line/articol/zbenghiuri-pe-zapada

https://liviuioanstoiciu.ro/o-minima-reactie-la-scandalul-afacerii-abaluta/?fbclid=IwAR2RI25BjmwuXZa_FbSCZj0lTUIjwtf3Z2WiN-TOIq6ClcS4IMLAZbQeoMU

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/scrisoare-deschisa-nu-lasati-premiul-a-mihai-eminescua-sa-cada-in-ridicol--209727.html?fbclid=IwAR0VEx7pzFWshWj0pnLyrlRHe3JD_eNpFFAX3KTP8RVVSa-JflA5bbYclss

Singura „instanță“ suntem noi

Mihai ȘORA

 

Oameni buni,
e simplu:

1. PROTESTE MASIVE
2. ANTICIPATE
3. USR & PLUS – ÎMPREUNĂ LA ALEGERI

Vine o vreme când trebuie să-ți iei soarta în mâini; să iei taurul de coarne – înainte ca el să te zdrobească sub copite.

1. Vreți Justiție independentă?
Atunci ieșiți în stradă.
Ultimii doi ani ne-au arătat că – mai mult decât de Uniunea Europeană, Comisia de la Veneția sau alte instanțe – singura „instanță“ de care se tem cu adevărat suntem noi: mulțimea care protestează.
O mulțime pașnică, dar nu mai puțin determinată și inteligentă, care nu poate fi mituită, nici prostită de cârpelile din economie, de promisiuni și declarații sforăitoare.
O mulțime care nu doarme în timp ce ei pregătesc (noapteacahoții, bineînțeles) Ordonanțe de Urgență.
„Mulțimea“ înseamnă chiar MULȚIMEA (nu doar pianiștii, filosofii și poeții).

2. Vreți profesioniști la cârma țării, vreți oameni cinstiți și competenți?
Atunci cereți alegeri anticipate.
Este limpede pentru orice om cinstit și destupat la minte că PSD nu funcționează ca un partid politic, ci ca un grup infracțional organizat (la centru și în teritoriu), un grup pus pe căpătuială, pe tâlhărirea unei țări întregi.
Cei care continuă să susțină acest „partid“ sunt – de facto – complici cu prăduitorii României și se fac vinovați de jaful și de netrebniciile care îi definesc: în Justiție, Învățământ, Sănătate, Economie, Agricultură – peste tot unde este rost de mistificat, de sluțit și prăduit.

3. Vreți un viitor senin și liniștit pentru copiii voștri?
Atunci gândiți-vă, întâi de toate, la copii, nu la voi înșivă.
Puneți viitorul lor deasupra prezentului vostru.
Sprijiniți-vă unii pe ceilalți ca să puteți vedea mai departe, dincolo de propria statură și de propriul statut.

USR și PLUS sunt partide prea fragede, iar timpul este prea scurt pentru a face, acum, când țara arde, dantelării doctrinare. Se vor cristaliza și „doctrinele“ odată cu trecerea vremii, după ce țara va fi fost pusă pe picioare. În clipa de față, însă, a intra în alegeri cu liste distincte nu face decât să întărească poziția hoților.

Și USR, și PLUS au oameni admirabili.
Pe unii dintre ei îi cunosc personal, pe alții îi știu de la proteste (și nu de ieri, de azi, ci încă din Piața Universității, de la Roșia Montană și Colectiv).
Sunt – în ambele partide – oameni de toată isprava, în care am deplină încredere; sunt oameni care pot muta munții din loc.
De ACEȘTI OAMENI inteligenți și de ispravă se tem nelegiuiții ajunși la putere; de faptul că ACEȘTI OAMENI nu mai stau pe margine, cuminți ori indiferenți, ci intră în politică; de faptul că, pe zi ce trece, se adună laolaltă alți și alți oameni noi, cinstiți și harnici.
Atacurile mârșave din presa aservită chiar pe acești oameni de ispravă îi vizează, pe toți cei care – sătui de securiști, comuniști, hoțomani și fripturiști – vor să schimbe ceva în România.

Iar – pentru ca schimbarea să se-ntâmple – ACEȘTI OAMENI trebuie să meargă î m p r e u n ă.
Niciodată cuvântul „împreună“ nu a fost mai prețios.

Mihai Șora
21 ianuarie 2019

P.S. Nu știu ce-a pățit Doamna Girafă (poate doar a obosit), însă are încă multe de făcut…

___

Unde nu-i cap vai de... copii

Cristea Bogdan

Nu pot să cred în ce țară trăim și cu ce părinți putem interacționa. Ferească Dumnezeu, din păcate, avem parte de asemenea prostie, de asemenea ,,creaturi", care au foarte mulți bani, care calcă peste cadavre, dar incultura le domină! Am avut și eu reclamații, dar nu pentru un cuvânt, ci pentru că îi dădeam odraslei de scris, iar programa nu îmi permitea una ca aceasta.

Scrisoarea șocantă a unei profesoare ce predă limba engleză arată cum s-a trezit cu o reclamație la Inspectoratul Școlar Județean Cluj, după ce și-a susținut lecția despre părțile corpului. Mama unuia dintre elevi a făcut sesizarea, fiind deranjată că profesoara a predat și cuvântul ”foot”, echivalentul în română al acestuia fiind ”laba piciorului”. 

În curând, GAME OVER

Tudor Chirilă

Romania asfixiata. Nu-i nimic, lasa ca o sa recite lingaii Eminescu dupa care se vor sfasia sa ajunga in proximitatea resturilor de la ospaturile smecherilor, asemenea cainilor lui Greenaway (The cook, the thief, his wife and her lover). Se vor gudura, gata sa hapaie, si tacerea se va asterne din nou peste jaful national pentru ca, nu-i asa, e nevoie de liniste ca sa lucreze guvernul. Saracii vor privi tristi si nepasatori spectacolul devalizarii propriilor vieti, prea orbiti de circ ca sa mai inteleaga ce e un trai decent. Grija si dragostea pentru cei din jur i-o vor pasa linistiti lui Iisus, in timp ce speranta va ramane confiscata si distribuita, ca si pana acum, de slujitorii moralei crestine. Burtile ghiftuite cu nepasarea publica isi vor aranja cravatele asudate la iesirile din restaurantele de lux unde nu va mai fi necesara bruierea semnalelor, in timp ce slugile se vor grabi sa traga la scara limuzinele parcate confortabil pe interzis. Se va cauta un presedinte pentru linistea noastra, asa cum ii sade bine unui popor fara rost. Ninsoarea va ajunge ca si pana acum deja mocirla pe pamant, iar copiii nostri se vor uita zambind la fulgii prefigurati peste lumina chioara si galbuie a stalpilor de iluminat . La fel ca noi, vor inchide cercul, neputinciosi sau fugari. Undeva, la mii de kilometri distanta, altii se vor perpeli la gandul perfid ca poate ar fi putut sa fie bine acasa. Noapte buna Romania. Daca ti se pare ca tocurile pe care le auzi sunind in noapte pe culoarul la capatul caruia zaci neputincioasa in rezerva ta insalubra se apropie, te amagesti: se indeparteaza.

“Distrugerea sistemului de justiție se produce, câtă ironie, chiar în timp ce România exercită președinția Consiliului Uniunii Europene, iar una dintre prioritățile anunțate de guvern în programul președinției este ”Europa valorilor comune”.

Condamnați la perplexitate

Instalarea, la vîrf, a unor personaje inapte, inepte, nedemne, triviale tinde să devină o cutumă. Oameni fără competențe dovedite, fără înzestrări consistente și eficiente, fără un parcurs profesional credibil iau cu asalt jilțurile puterii și devin „reprezentativi“, fără să reprezinte pe aproape nimeni (dincolo de zona dezinformată, inerțială, manipulabilă a unui electorat în derută). În fapt, ei își reprezintă doar șefii și gașca. Guvernează cu un amestec de vanitate măruntă, suficiență fudulă și interes strict privat. Într-o țară normală, inșii care populează, seară de seară, studiourile noastre de televiziune, fie ca politicieni, fie ca analiști „profesioniști“, ar rămîne în penumbra anonimatului. Orice spectator cît de cît decent e condamnat la perplexitate. Se vorbește prost limba maternă, se gîndește șchiop și partizan, se abuzează de volubilitate, tupeu, eschivă și grosolănie. E plin de „vedete“ contrafăcute, de „VIP“-uri suite-n copac, de mari maeștri ai papotajului de periferie. (În paranteză fie spus, sîntem, cred, singura țară din lume în care foști, actuali – și, poate, viitori – pușcăriași se recalifică impenitent drept dascăli naționali, drept „analiști“ de scandal, drept surse de „breaking news“.)

Andrei Pleșu

https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-succes-al-politicii-noastre-deruta-civica

Câștigător... dar banii înapoi

Cristian Cosma

· 

Cristian Cosma

Gripa Eminescu, care îi cuprinde cam pe toți behăitorii culturali la jumătatea lui ianuarie, a ajuns epidemie. În curând îl vor face și general, nu doar academician post mortem. Deja mii de inși își legitimează deconturile poetice de numele lui, deja cam toți trepăduși politici simt nevoia artistică de-a face un duet cu el. Jandarmeria, o pază permanentă la mormânt nu v-ar aranja? Penibilii din dotare ar simți zdravăn fiorul la cimitir. Sminteală de nea

Rușinos în cazul Constantin Abăluță e următorul fapt: poetul a fost nominalizat de foarte multe ori (posibil să dețină recordul de nominalizări). Apoi, brusc, a dispărut dintre nominalizați. E vechea problemă de la premiul acordat lui Gabriel Chifu. Prima problemă ține de nominalizări: cum naiba unii dispar dintre nominalizați (fiind încă în viață, adică 7 ani e bun, în următorul pică-n lista mare?) și alții se introduc/sunt introduși în lista scurtă. În mod normal, cu o organizare cât de cât (tot zic că Gellu Dorian nu poate gira un astfel de premiul indiferent de lipelile cu care tot scoate bani din buzunarul consiliului local - atenție și la tipărituri, nu doar la premiile și festivitățile propriu-zise, puțin văd că totul merge într-o afacere din care destui profită la greu!), ei bine, într-o organizare normală așa-zisul sondaj care chipurile ar da lista scurtă e o făcătură. Fără el contrafăcut n-ar fi existat nici Chifu pe listă, nici Abăluță apărut și apoi dispărut, nici Nora Iuga aruncată la grămadă. Organizatorii știu că Nora Iuga nu dorește premiul, deci nu-nțeleg de ce-o mai adaugă. Iar voturile de preselecție, dacă ar veni din vot liber, n-ar duce-o pe scriitoare pe lista lungă. Adică jurații care se jură că-s foarte corecți nu pot întreba nici măcar o dată organizatorul cum naiba ajunge x nominalizat? Că la dezvăluri lumea e bună, dar să-ntrebe cum de are de votat din lista de 5 sau 7 nu? Deci e clar că preselecția scârțâie urât, chit că e unsă cu bani grei. Discuția e foarte amplă, nu trebuie decât să verificăm deconturile din ultimii 10 ani. Pentru mai multe proiecte asociate premiului, repet. Adică sunt destui principiali dacă comentează neregulile gestionării premiului dar primesc bani pentru fel de fel de alte asocieri cu acesta.   vorb-aia.

Eminescu

Ca un fel de refugiu de multele inconveniente ale vieții, Dumnezeu, în înalta sa bunăvoință, a dat omului râsul, cu toată scara, de la zâmbetul ironic până la clocotirea homerică. Când vezi capete atât de vitreg înzestrate de la natură încât nu sunt în stare a înțelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în niște oglinzi rele, totul se reflectă strâmb și în proporții pocite, făcându-și complimente unul altuia și numindu-se sarea pământului, ai avea cauză de a te întrista și de a despera de viitorul omenirii dacă n-ai ști că după o sută de ani, de pildă, peste amândouă despărțămintele geniilor contimporani, peste balamuc și pușcărie, va crește iarbă și că în amintirea generației viitoare toate fizionomiile acestea vor fi pierit fără de nici o urmă, ca cercurile din fața unei ape stătătoare.

Garanția învingerii adevărului și binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s-ar îndura să ne scape de o generație în disselecțiune, care produce atâția Mihălești, Fundești, Pătârlăgeni, Costinești, dacă moartea n-ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență.

E o fericire pentru noi că prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști.

Mihai Eminescu (Timpul, 1 februarie 1880)

https://republica.ro/rasul-mortii

O Plecăciune în fața Limbii Române

Discursurile liderilor români şi europeni, care au marcat la Ateneu, preluarea oficială şi festivă, de ţara noastră, a preşedinţiei rotative a Consiliului European, au fost în limitele normale ale momentului. Surpriza a venit prin discursul rostit de la un capăt la celălalt, în limba română, de Donald Tusk, preşedinte al Consiliului European.

“Sunt convins – a spus el între altele – că în aceste şase luni veţi interpreta cu energie şi înţelepciune o adevărată rapsodie română. Sunt convins că preşedinţia dumneavoastră va fi la fel de energică precum rapsodia lui George Enescu”.
Discursul său a ieşit din tiparele obişnuitului nu numai prin rostirea impecabilă în limba română (Tusk e polonez), prin trimiterile la personalităţile acestei ţări, prin efortul făcut de a cunoaşte profund viaţa şi cultura României, ci şi prin sinceritatea de a puncta unele lucruri grave care ne dor şi pe noi sau mai ales pe noi.

Au vorbit curtenitor faţă de gazde, sub cupola Ateneului Român, care adună în el istorie şi har, şi alţi fruntaşi europeni, dar nimeni nu a produs ropotul de aplauze obţinut de Tusk.

Poţi fi politician – iată – şi altcum, inspirat, sincer, curajos, nebâlbâit, spunând ce e de spus. Iar acest polonez, care ne va sprijini în munca importantă ce ne revine în aceste şase luni, ne-a dat o primă lecţie, făcând o plecăciune în faţa Limbii Române. Mulţumim nobile Pan Tusk!

Lucian Avramescu, AMPress

https://ampress.ro/donald-tusk-emotionant-discurs-in-limba-romana-la-ateneu/?fbclid=IwAR25-Dho7tQYbewHmjoI63dGBjZmYFP0AQWdsTtbjIa57KeCbEFd88Ap0QM

https://www.g4media.ro/donald-tusk-discurs-entuziasmant-in-limba-romana-la-ateneu-fac-apel-la-romani-sa-apere-libertatea-integritatea-si-statul-de-drept-cum-a-aparat-helmuth-dukadam-cele-4-penalty-uri.html?fbclid=IwAR12B56DKTgXuPpsQ22klWMP5by--aOOPqQkgHzTpf7rj9Tki3nka5ONhPI

https://ziaristii.com/donald-tusk-cucerit-inimile-romanilor-cu-dacia-1300-fost-prima-masina-familia-mea/

Perle

Serban Huidu

Dancila zice ca am DEVASTAT Franta si Germania. Asa e!

Dar cel mai tare, doamna Dancila, ne-ati devastat pe noi.

Pe astia tineri i-ati ametit atat de tare de cap cu porcaria aia de program de guvernare care ne face zi de zi mai saraci, cu porcaria de sistem in care pilele sunt mai importante decat studiile, incat, ghiciti ce, aproape jumatat dintre ei ar pleca maine, daca ar putea.
Pe astia de 40 de ani i-ati devastat complet, de au ajuns sa creada saracii ca daca lucreaza pe la corporatii sau pe la banci straine e ca si cum ar lucre la diavol. Le-ati devastat atat de mult creierii, incat multi dintre ei incearca acum sa se angajexze la stat, unde sunt uneori salarii mai mare decat la privat si unde freaca duda toata ziua.
Iar pe batrani ii tot devastati din ’90 incoace. Ba le dati doi lei la pensie, ba le bagati mana in buzunar si le luati trei lei prin scumpiri.

La început de an

S-a sfirsit anul 2018. Vine vremea bilanțurilor si clasamentelor pentru anul răposat. In curind vor incepe să se dea premiile. Cele mai multe inventate ca să se afle cineva in treabă. Nu au prestigiu, nu impun regizori, pictori, scriitori. E o treaba discreta in interiorul breslei. Se bifează o activitate, cum îmi zicea un grangur din ministerul culturii deunăzi. Se mai împart și niște bani. Se intimpla rar, sunt fff puțini, îti ajung de o bere sau de un taxi care să te ducă acasă.

În ianuarie/februarie ar fi normal să vedem publicată de exemplu lista celor mai vindute cărți în 2018. Ce ar fi rău în asta? Nu vă emoționați, nu va apărea un asemenea clasament, tirajele sunt un secret fff bine păstrat de edituri. Nici măcar autorul nu află adesea cite exemplare s-au tipărit din cartea lui și cîte s-au vindut. Și cine dă cifre, cu o jumătate de gură, mai curînd minte. Mi-a spus patronul unei mari edituri. E o chestie despre impozite si taxe, despre profit si despre drepturi de autor – plătite parțial sau deloc. Mai ales la traduceri se petrece minunea. Imi mărturisea recent un redactor cu care mă contraziceam pe subiect. Eu ziceam că e posibil să se facă și la București ca în Occident – unde cifrele sunt la vedere și presa publica săptămînal topurile de carte pe baza de cifre. Faptul stimuleaza cererea de carte si concurențaa, stîrnește interesul cititorilor in jurul unor titluri, produce bestsellers. Toată lumea implicată are numai de ciștigat. Eh, chestiunea este ca la Bucuresti editurile vor sa cistige numai ele, cu fff rare excepții. Efectul pervers este falsificarea ierarhiilor și aparitia unor asa-zise succese, clasamente, fără legătura cu realitatea. Falsele succese de librarie si falsele valori fac ravagii. Asa si falsele reputații.

Stelian Tănase

https://www.stelian-tanase.ro/la-inceput-de-an/