Astăzi, starea aceea de „inner sweetness“ alunecă spre „revizuire“.
Dacă aș admite să recondiționez iluzia ca o Celebritate, trebuie să abandoneze criteriile care i-au consolidat acest statut, atunci mă întreb ce se întâmplă cu demonii ciudați și sceptici care-i transformă pe unii în manechine mecanice ale unui nemăsurat orgoliu.
Dacă Unii iluminează forma vieții și Alții se îmbată de propria glorie și decid în numele ei, modificând aleatoriu topul valorilor literare în numele unei respirații conjuncturale, atunci, ca simplu muritor, prefer caligrafia mersului pe sârmă, în care mă atrage foșnetul demn și sincer. Și asta, pentru că vine o zi când Timpul revizuiește chiar și afirmațiile „de beton“ ale Celebrității, ca să observe dacă istoria le-a infirmat. Și atunci se va vedea clar că și Celebritatea poate fi doar un zeu de nisip.
Dacă aș admite să recondiționez iluzia ca o Celebritate, trebuie să abandoneze criteriile care i-au consolidat acest statut, atunci mă întreb ce se întâmplă cu demonii ciudați și sceptici care-i transformă pe unii în manechine mecanice ale unui nemăsurat orgoliu.
Dacă Unii iluminează forma vieții și Alții se îmbată de propria glorie și decid în numele ei, modificând aleatoriu topul valorilor literare în numele unei respirații conjuncturale, atunci, ca simplu muritor, prefer caligrafia mersului pe sârmă, în care mă atrage foșnetul demn și sincer. Și asta, pentru că vine o zi când Timpul revizuiește chiar și afirmațiile „de beton“ ale Celebrității, ca să observe dacă istoria le-a infirmat. Și atunci se va vedea clar că și Celebritatea poate fi doar un zeu de nisip.
Stella Anghel
