Florin Negruţiu
L-am avut profesor în anul IV.
Aveam de ales între cursul lui Eugen Simion (la care seria noastră fusese repartizată) și cel al lui Nicolae Manolescu. Mi-am cerut transferul la Manolescu, pentru că “Nicky” era mai liberal, mai civic și mai… anticomunist. În plus, crescusem cu cărțile lui și cu stilul lui inconfundabil, pe care cu toții încercam fără succes să-l imităm.
Așa era pe atunci, când ne permiteam exerciții de admirație.
Cursul lui despre literatura sub comunism mi-a deschis mintea și, într-un fel, m-a ajutat să fiu cel care sunt astăzi.
Nicolae Manolescu a fost un mare spirit și cu siguranță ultimul mare critic literar din timpul vieții mele.
Mai târziu, când ajunsesem ziarist, l-am chemat la un interviu și i-am mulțumit pentru că am avut șansa să-i fiu student.
Îi voi păstra o vie amintire.
Nicolae Manolescu (1939-2024)
Astăzi, ne-a părăsit criticul și istoricul literar, președintele USR, academicianul Nicolae Manolescu. A fost internat vineri de urgență în spital, în urma unui atac cardiac, dar astăzi inima a cedat. Se va scrie mult despre el, cum e și firesc în cazul unui om care a marcat în mod esențial literatura română din ultimii mai mult de 60 de ani, se va scrie despre viața și opera sa, despre controversele în care a fost implicat, despre izbînzile sale literare, nu în exclusivitate literare însă. În primii vreo zece ani post-revoluționari, am avut o relație apropiată și am foarte multe amintiri din perioada aceea, de la revistă, de la PAC, din campaniile electorale, de la diverse evenimente culturale sau întîlniri particulare. În ultimele decenii, a apărut o anumită răcire a relațiilor, o îndepărtare. Nu pot decide acum din pricina cui anume. Nu exclud nici terții din ecuație. Îmi pare foarte rău că a ales, azi, despărțirea definitivă, nu de mine, de literatură, de lume. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace… (Liviu Antonesei)
Este de-o tristețe imensă ca, la moartea unui critic literar de valoare, să se bucure o mulțime de scriitori importanți. Când el este în frigider la morgă, alții să bea de bucurie. Înseamnă că și-a ratat menirea.
Nicolae Manolescu a făcut lucruri admirabile înainte de 1989 și după Revoluție, până a ajuns să se realeagă ilegal ca președinte al Uniunii Scriitorilor, iar ”România literară” a condus-o spre irelevanță, publicându-i doar pe cei care-i cântau în strună.
Dumnezeu să-l odihnească! (Alexandru Petria)
