Acesta atitudine de non-combat s-a prelungit din păcate după revoluție. Mulți scriitori preferă să nu se pună rău cu puterea. Ba chiar să pactizeze cu ea, ca-n perioada de după 2005. Altii aleg confortul biroului lor de la periferia orașelor. Preferă boema, taifasul, zeflemeaua. Nimic nu e serios in aceste cercuri. Prefera să primească avantaje personale de la vremelnicele guvernări, indiferent de culoare. Preferă să-şi facă rost de sinecuri, de burse in Occident, de traduceri, de diverse avantaje. Ideea este că are cine să lupte în stradă, ființele inferioare. Ei sunt mai presus de aceste chestiuni minore. Şi, mă rog, ce legătura au ei cu toate aceste conflicte? Nu întîmplător declară adesea că nu fac politică și nu doresc să se amestece Etc.
În fond aşteaptă să se termine o bătălie ca să ştie cu cine să fraternizeze. Pe scurt, cine ia puterea si împarte resurse. Preferă sa stea departe chiar și cînd democrația este pusă sub semnul întrebării, atunci cînd libertatea lor de a scrie și publica ce doresc este ameninţată. Puţini au curajul să se expună, să-si riște confortul, să iasă în spațiul public și să ia atitudine. Mai mult chiar, cei care o fac sunt supuși oprobiului. Circulă liste negre, sunt organizate conspirații ale tăcerii în jurul unor cărti și nume. Sunt excluși de la premii, onoruri etc. Cei care au participat la revoluţie, au ieşit in stradă, au protestat în acești 30 de ani, cei care s-au manifestat activ pe scena publică sunt desconsiderați ca scriitori. Revistele literare strîmbă din nas la apariția cărților lor, pentru că, vezi Doamne, ei nu sunt dedicați total scrisului și-și pierd vremea cu protestele. Este o prejudecată puternic înrădăcinată care nu are nimic a face cu valoarea literară. Să nu uităm că Paul Goma nu a fost sprijinit de scriitori în 1977 cu stupidul argument că ” Goma nu are talent…” Era o scuză care trăda lașitatea colectivă a breslei scriitoricești. Reflexul funcționează şi azi. Pare că nimic nu s-a schimbat.
Cam acestea sunt datele problemei cu scriitorii și absenţa lor de la proteste. Ca efect, scriitorul român de azi are cei mai puțini cititori din Europa. Indiferenţei scriitorului faţă de societate îi corespunde, în oglindă, indiferența cititorului față de scriitori romani si cărțile lor.
DESKREPORT
