Fiți binevenit, Sanctitatea Voastră!

„Dragi fraţi şi surori din România! Mai sunt doar câteva zile până la călătoria care mă va duce în mijlocul vostru. Gândul acesta mă bucură şi doresc încă de pe acum să vă adresez salutul meu cel mai cordial. Vin în România, ţară frumoasă şi primitoare, ca pelerin şi frate, şi le mulţumesc Preşedintelui şi celorlalte autorităţi ale statului pentru că m-au invitat şi pentru deplina colaborare. Trăiesc deja bucuria întâlnirii cu Patriarhul şi cu Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi cu păstorii şi credincioşii catolici”

https://adevarul.ro/news/societate/mesajul-papei-francisc-romani

https://www.libertatea.ro/stiri/mesajul-papei-francisc-inainte-de-vizita-istorica-in-romania

Marele câștigător

A câştigat generaţia urbană care are cardul de acces în companie la gât, generaţia de multinaţionale şi companii mari româneşti, generaţia afacerilor de la zero, generaţia întreprinzătorilor, generaţia care munceşte în clădiri de birouri şi stă mai mult de opt ore la muncă, generaţia care are meeting-uri şi conference call-uri, generaţia care „trăieşte” în mall-uri, generaţia de city-break-uri, generaţia de vânători de low-costuri şi tarife promoţionale, generaţia de Zara şi H&M, adică de haine colorate şi în trend, generaţia de clinici private de sănătate, generaţia de food court, cafenele şi restaurante urbane, generaţia de la 700 de euro în sus, generaţia care astăzi poate fi în Cluj şi peste o săptămână să aibă o întâlnire la Londra pentru prezentarea unui proiect.

https://2blackjack1.wordpress.com/2019/05/26/marele-castigator-al-alegerilor-generatia-cu-cardul-la-gat-generatia-urbana-de-multinationale-si-companii-mari-antreprenoriale-romanesti-generatia-afacerilor-de-la-zero-generatia-de-birouri-mall/

Sursa : zf.ro

Dumnezeu Se arată lui Solomon

Când Voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când Voi trimite ciuma în poporul Meu, (2 Cronici 7/13)

dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. (2 Cronici 7/14)

Bile albe

Am ieșit la pensie anticipat, nu mi-a păsat de penalizare, nu mi-a păsat că iau o pensie de r…t , după mai bine de 40 de ani de muncă”, susține o asistentă medicală care a lucrat în sistemul de stat peste patru decenii și care povestește, într-o scrisoare deschisă, de o sinceritate tulburătoare, calvarul de zi cu zi de la locul de muncă.

Am multe „bile albe, acolo sus, la bărbos“, singurul care are dreptul să ne judece…

,,Cel ce este fără de greșeală să ridice piatră …”

Maria Adam

https://www.jurnalistii.ro/despre-cancerul-din-sistemul-sanitar-povestea-tulburatoare-a-unei-asistente-care-a-muncit-pe-branci-peste-patru-decenii/

Gata cu gluma

Du-te şi alege-l pe ăla care ţi se pare mai puţin prost, că dacă ies tot ăştia, noi suntem cei mai proşti şi pe urmă o să avem timp până la următoarele alegeri să ieşim în Piaţă şi să facem unicorni din luminiţe şi meme pe Facebook. 

Actorul Șerban Pavlu

O poveste tristă

Cu pretul vietii-ultima garda

Dintre toate poveștile medicilor-eroi, despre care am avut onoarea să scriu în aceste zile, am ales una, cea care m-a cutremurat pana in străfunduri... senzatia a căzut peste mine aproape pe neașteptate, ca un fulger...
Am citit despre el pe internet... apoi, am ascultat-o vorbind cu nesfârșită emoție, despre el, pe soția lui... o voce extrem de caldă și de vibrantă, de o puritate absolut răscolitoare.
Povestea este a lui... un tanar medic chirurg din Slobozia, in varsta de 43 de ani, Mugur Timofte
... Era in preajma Craciunului si era de garda... una dintre nesfârșit de numeroasele garzi ale fiecarei luni.
Nimic special, o garda ca toate gărzile... ziua ce se anunta una obisnuita, 22 decembrie 2008.
Era pasionat de chirurgie iar cazul pe care il opera ii starnea un interes deosebit, era un pacient cu multe probleme de sanatate colaterale. Operatia era una complexa... si, pentru el, extrem de incitantă... o pregătise, o gândise cu minuțiozitate... fremata de nerabdare..
A intrat in sala pe la pranz si interventia a durat ore bune.totul decurgea conform planului, dar.brusc, a simtit ca i se face rau... a mers si s-a spalat pe fata, in incercarea de a-si reveni... Când s-a intors era desfigurat... colegii au realizat ca e ceva grav si l-au rugat sa ii lase sa termine ei operația...
Nu a acceptat nicicum si a ramas in picioare pana la ultimul fir, prima mana... cum si începuse. Abia după ce a închis, le-a cerut celor din sala sa il duca pe carucior la UPU... le-a spus ca crede ca a facut infarct.
Pana atunci, in sala, nu a avut niciu simptom, absolut niciunul... Era un tip atletic si plin de energie, sanatos tun... nu s-a plâns niciodată de nimic. Colegii l-au resuscitat ore... zadarnic.
Sotia, tot medic, era in masina cu copilul pe drumul catre Constanta, si a fost sunata de colegul lui care i-a spus ca Mugur nu se simte bine... a avut o presimtire ca e ceva mai mult de atat,.. pentru ca subconstientul nu a lasat-o sa il sune pe el si sa il intrebe cum se simte. Auzind ca e posibil sa fie infarct, i-a aranjat chiar ea transferul la un spital din Bucuresti... s-a intors din drum sa il duca in Capitala... era deja decedat!!
De atunci au trecut 10 ani.
Doamna doctor Delia Timofte nu a mai pus niciodata piciorul in Slobozia... nu a mai putut..iar golul din casa si din inima dainuie si acum... A reusit sa mearga mai departe, dar numai pentru ca avea o datorie catre fiul lor, atunci in varsta de numai 12 ani. Acum, este student in Anglia... si el e un invingator... pretul platit de ei amandoi in acesti 10 ani este insa, incomensurabil...
Pacientul a supravietuit operatiei din garda... operatia a fost un succes...

Ma înclin în fața unor astfel de colegi, cu vocație de îngeri! Ma înclin si in fata familiilor lor ce au reușit să își ducă în tăcere și în demnitate cumplita povară!!
Ei merita cu prisosință respectul nostru!
A fost o onoare sa te cunosc, Delia Timofte!!

Domnilor parlamentari din Comisia de sanatate, domnule președinte Corneliu Florin Buicu, domnule senator Adrian Wiener, sta in puterea parlamentului sa schimbe legea astfel încât aceste lucruri sa nu se mai întâmple!
Cum o faceti, ca aprobări un amendament, ca scrieti în statutul personalului medical, nu e treaba noastra...faceti cumva sa fie legiferat demersul asta reparatoriu.
Domnule profesor Stamatian, acest OM a murit subit, fără o suferință anterioară..cum îndrăzniti să numiti populist un demers ce aduce un omagiu unor astfe de medici??
E o lipsă de empatie față de confrații dumneavoastra fără precedent în Parlamentul României. Ne simtim profund jigniți de lipsa dumneavoastra de respect față de memoria celor dispăruți la datorie..în garda sau dupa garda, in cabinet si in sălile de operație!
Marea intrebare este, pe cine reprezentați? Pe noi? Nu cred...

Livia David

Departe, într-o altă lume

RIP Cornelia Gociu

Of, Doamne, Doamne, scurtă mai e viața, și cu toate astea, ce caznă e să trăiești pe lumea asta! Oricât aș încerca acum în a găsi cuvintele, cele pe care nu i le-am spus niciodată, acum și mai greu îmi vin în minte. De aceea nu pot vorbi numai despre Ea. Pentru că nu am întâlnit-o niciodată singură. Împreună îi vedeam în rarele mele ieșiri în oraș. Când ne întâlneam, bucuria se citea pe chipul lor. Și o împărțeam împreună. Păreau din alte vremuri. Cele cuminți, cu respect pentru oameni. Ei înșiși, la umbra vechilor amintiri, mereu între prieteni. Și cu ele, tot împreună. Și câte ar fi putut să mai fie!

Se spune că așa cum cerul este luminat de stele și oamenii pot lumina pământul dacă reușesc să elibereze steaua divină ascunsă în interiorul lor.

Ei l-au luminat cu siguranță. Împreună.
Drum lin, Cornelia Gociu!
Undeva departe, într-o altă lume, mai bine decât aici!
Nu uita să zâmbești!
Chiar dacă mi-ai lăsat un nod în suflet, greu de dezlegat.

Amin.

Eli Gîlcescu

 Cornelia și Ion Gociu, Târgu Jiu, 30.05.2017,

 Mariana Cornoiu, Eugenia Stoian, Ion Gociu, Cornelia Gociu,
Târgu Jiu, 30.05.2017                                             

Eugenia Stoian, Eli Gîlcescu, Ion Gociu, Mariana Cornoiu, Cornelia Gociu,
Târgu Jiu, 30.05.2017

Acolo nu mergi de voie (2)

Cu durerea în labirintul nepăsării

Mă gândesc la legile omenești, dacă mai există, atunci când îți abandonezi semenul pe holurile spitalului pentru că ți s-a terminat programul de lucru.

Doamne, ce oameni! Mașinării defecte. Tot mai defecte. Inumane. Funcționînd contra cronometru. Neînțelegând din afară ceea ce se petrece înăuntru. Cu ochii pe ceas, cu gândul de a ieși din tură.

Peste tot aceeași priveliște: trupuri chinuite, chipuri aproape stinse, nesfârșite tristeți, disperări, mizerie. Oameni cu privirea undeva, spre un orizont nedefinit. Care nu mai au nimic decât speranța. Cei mai mulți trec prin asta. Se vindecă. Alții...

Pentru a rezista în labirintul durerii au nevoie de multă răbdare. Sau de o mână caldă, chiar peste program.

Nu știu dacă doamna Baciu va reuși să se recupereze, dar simt că a lăsat ceva în urmă. Ceva la care se întoarce mereu. Zâmbindu-i Curtișoarei din poveste, sau poveștii lăsată pe pragul copilăriei.

Eli Gîlcescu

8.11.2018

Acolo nu mergi de voie

Pare înspăimântător de la intrare. Oamenii vorbesc între ei pe șoptite. Fiecare cu durerea lui. Ca atunci când cuvântul obosește prea repede.

Doamna Baciu e de prin Gorj. De la Curtișoara.

Deodată, parcă ceva a tras-o spre acolo, pe drumul copilăriei. Cu gândul la cuferele pline cu macaturi, chipul se luminează din ce în ce mai mult. Pare că nu mai are nevoie de altceva, îi sunt deajuns amintirile, singurele care o fac fericită. Și graba să-mi povestească tot. Despre fiorul sălciilor, al nucilor groși și al mușcatelor de la fereastra casei părintești.

M-am mirat de câte știa. Despre locurile unde era atât de aproape de Dumnezeu, iar cerul un întreg... Uneori privind-o, o umbră peste frunte îi atingea sufletul, înnourat de lacrimi. O boală ascunsă sau rătăcită care nu putea izbucni. Dumnezeu i-a dat-o și trebuia s-o îndure.

Durerea pe care nu putea nici s-o înțeleagă, nici s-o îndulcească. De unde această durere? Doar surâsul bolnăvicios, acea contradicție dintre ieri și azi, dintre putere și slăbiciune, o povară de gânduri, într-un loc la fereastră. Pe pervaz, o plasă de medicamente. Amărăciune și durere. Și prăpastia de timp dintre noi. Sau singura legătură. Cu nume de legendă: Curtișoara. Care îi ținea tovărășie uneori. Drept mulțumire.

Eli Gîlcescu

6.11.2018