Raul CONSTANTINESCU
Șir fără început sfârşit – coloană a infinitului din tată în fii
cu inima flacără sublimă vibrând în mâinile spre cer înălţate întru continua rugă –
sufletul cuvintelor chei între dinţi,
aventurat în marele refuz al orbeniei lui „zoon politikon“,
înfrunt ororile unui timp cangrenat involut
prin dementele sorburi ale hazardului tentacular –
sahare de zaruri invadând totul până în dulcissimul sperjurul ademenitorul neant
al nimănui „de iure“ şi-al tuturor „de facto“, prieteni ! …
Brigand prin complotul tăcerii de plumb şi uraniu,
explorez somnambulice spaţii halucinante
unde în continuă izvornică împreunare
între nadir şi zenit,
din paradisiace aparente măşti ale nefiinţei,
euri-bumerang din sine în sine se întorc reîntorc
prin ploaia de ochi flori imposibile obiecte ciudate cuvinte
roiuri de fulgere trombe de plasme evantaie de sonuri sintagme
pe scări de magneziu înscriu breşe-n abis
genezicele sângelui iniţiale mări – sorb de regnuri al vieţii sublim malaxor –
groaza foamei oarbe de a fi cu orice preţ, în expansiune,
când tutelara matrice a toate cele ce sunt precum nu ar fi
în rotitoare trecere întrecere în transă,
păduri vinete-gri de polipieri lansează ritmic spasmodice atavice umbre
în oceanul primar al marilor mume – avide goluri matrice ascunse –
trecutul – coada lui uroborus nesătule înghit smulg din prezent clipă de clipă
şi valuri-valuri irup noi şi noi aleatorii generaţii de sacrificiu
în histerice jungle de nervi aţâţate nebune vâlvori …
Învăluitoarei întreţeseri pe negru câmp palpită
seminţe purtând ancestrale explozii de infiniţi însetaţi de jocul firii cu sine …
trec supralumi prin infralumi şi invers
genezic paradis prin apocaliptic infern … haosul unui timp deflorat
plonjează în sonor muzical cosmos albind …
în spiral continuu zbor al vieţii joc desfrâu de ispite înfloreşte în athanor
noi năvalnice pluriversuri, de se sperie imaginaţia
platului orizont al scurtei îngustei noastre căutări-vieţi prin fragilul vas –
fratele corp mereu sacrificat …
tornada rostirii cu mii de capete – etern maelstroem –
din abisale rădăcini la fără fund guri de apex sorbind
prin gâturi miriade în răsucire scormoniri vise
răbufneşte fulger Firea săgetând neantul cu puncte gravide –
ghem de infinite dimensiuni în devenire –
în văzuta şi nevăzuta eternă comedie ce mişcă-se-n spirala de spirale –
eternă rotire întoarcere reîntoarcere a lui ulysse în ithaca „vai !“ inexistentă …
nicio penelopă nu-l mai aşteaptă … nausika diotima în alt cer zboară,
sirenele behăie-n broscării …
circe atotînjositoare pre toţi în porci îi schimbă …
plaudite amici plaudite trimalchio împănează porcii cu lebede …
petronius arbiter seneca demn elegant se sinucid …
în lupta tuturor contra tuturor toţi vorbesc, lovesc toţi, nimeni nu ascultă …
plaudite plaudite amici… spectacolul grotesc nu are sfârşit;
în luminile rampei se acuplează misterul nimeni cu infinita regina hazardului …
domnul godot nu mai vine nici azi, nici mâine …
joacă zaruri cu sine însuşi plictisit de moarte,
mâna stângă cu mâna dreaptă la nesfârşit …
magister ludi al jocului cu mărgele de cristal a fost reciclat în sisif
plaudite amici … lumea întreagă pe tobogan alunecă jucând zauri …
canastă barbut alba neagra ruletă … ruleta rusească …
plaudite carissimi amici … şase-şase-şase … marţ !
plaudite plaudite … comedia cheală al dracului se mişcă, joacă din buric;
îşi joacă buricul cu piercing de zaruri de aur …
ÎN MARELE TURBION AL HAZARDULUI
Aurora nimănui şi a tuturor deflorarea beznei polare
pe toboganul nimicului găunoase viermuinde cuvinte
dulcissime în timpane aţâţă haite de simţuri entropia
redundant vin revin ecouri orbitoare barbare
zerourile de după virgulă în desfrâu ridicate la puterea zero
nula cohorte de molohi eclozează golul prin holografice goluri
caracatiţe de plăceri avuţii avortonii deşertului vamă
mărire glorie stearpă în marele turbion al hazardului
cu negre păroase labe jucând zaruri galaxii nebuloase
în ritmul necuprins al Big Bangului din sunetul originar
al prezentului univers în expansiune spre roşu grăbit
căderii-n imploziile negrelor găuri mici tot mai mici …
cerul cu stelele toate piere-n zeroul clepsidrei
zornic spre punctul mirului iniţial din care iubirii toate-au zbucnit
iubire dintru nemărginita nemuritoarea iubire
noul tânărul univers în devenire pulsul eternului mâine …
din mine din tine în noi unică veşnică revenire
a lumilor toate în noi – împlinirea visului din ochiul veşnic deschis
ASTERISCUS MELANCOLICUS
Asteriscus melancolicus în aerul iernii
vei citi pe o urmă de fulg
despre căderile timpului în gol;
„ex nihilo nihil“ hazardul înfulecă totul …
cu degetul vei scrie pe nisip
în lumina tăcerii
cuvinte vagi dintr-o limbă uitată
prefirată ca nisipul în vânt,
limbă nouă părând acum …
pe omătul nopţilor albe
cu degetul îngheţat vei scrie
ceea ce a rămas
despre uitarea ca o rană închisă …
pe faţa apei în zori vei scrie, vei scrie
cu stilul, cu braţul, cu mintea
pe frunze, pe pietre, pe solzi, pe azur
fum albastru subţire
vei trece în amintire
ştire, neştire …
ETERNUL SUPREMUL VIGIL
În spatele văzutelor nevăzutelor auzitelor neauzitelor
eternul supremul vigil
suveran peste holograme sondează continuu hazardul ce-i scapă mereu …
el, marele maestru, magister ludi,
marele arbitru necunoscut
zvârle aleatoriu zaruri numere gene coduri simboluri litere
rupe sigilii în joc
amestecă rădăcini seminţe flori sânge aur de cuvinte foneme
în alchimicul caleidoscopic cuptor athanor
unde esenţele vieţii suflete semănate culege
din nesfârşitul periplu
visând paralele probabile lumi foste ori viitoare,
mereu pe sine căutându-se pe spirala de spirale a întâmplărilor –
asumată aventură din fenomen în esenţă
spre polara fixă stea,
din bezna sterilă a haldei cât muntele,
fulgeră cristale în joc de raze
ARHEII HAZARDUL SFIDÂND
Seară de seară prin jungla de gene
fără scări prin aven în abisul din mine cobor
în celălalt eu, cel cu jupuită pielea,
înaintez peste ea, înscrisurile-i în arderi de tot purific
nicicînd, nici în adânc dormind –
ultim avatar prin labirint
prin culoarul meu de timp
nu rostesc niciun cuvânt;
spaţiotimpul „vai“ ! este minat …
prin văluri de aparenţe
peste munţii de zaruri
sufletul oricând poate exploda;
în paralele oglinzi răsar dispar
în aure cuvinte de foc
pe mine scrise de mâna fără corp
în universala carte a vieţii hieroglifa unic genom –
arheul amprentei, „mane tekel fares“
peste moarte hazardul sfidând …
.JPG)