Ducu Darie s-a dus.
Duceti-va sa vedeti "Coriolanus" la Bulandra, ca sa intelegeti cu adevarat pierderea.
Dar cea mai impresionanta mostenire pe care ne-o lasa Ducu e chiar moartea lui.
A murit de ciroza. Avea nevoie de un ficat nou. Era pe lista de transplant. Era un mare regizor, sef la Bulandra... va imaginati ca stia tot Bucurestiul, da?
Ei bine, Ducu nu s-a bagat in fata.
Nu s-a bagat in fata la coada pentru viata.
A murit cu ficatul lui, cuminte, la coada la care stateau atatia si atatia necunoscuti, necelebri, poate si netalentati...
Dincolo de lectia de arta pe care ne-a predat-o cand traia, Ducu ne-a lasat-o pe asta.
Lectia egalitatii in fata mortii.
Si a modestiei de a nu trai in plus, pe timpul vietii altora...
Monica Andronescu
RăspundețiȘtergereAlexandru Darie, sa ai drum lin in lumina! Spectacolele tale raman o parte din misterul lumii! O sa ne fie tare dor de tine!
"Sunt un om care crede-n Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu unic, indiferent de cum îl numește omul. Toate religiile se întâlnesc în același punct. Iar teatrul e și el o ușă care se deschide spre… E o poartă prin care poți ajunge la Dumnezeu. E în natura lui să ducă la Dumnezeu. Pentru că cine are știința sufletului uman, cine știe mai bine decât Dumnezeu ce e în noi? Și noi încercăm, la rândul nostru, să descoperim ce e în noi și, ca să ajungem să descoperim ce e în noi, încercăm să ne apropiem de cine știe, adică de Dumnezeu. Teatrul e o formă în care se pune această întrebare."