Mă încearcă o emoție stranie. Preț de
câteva secunde, nu mai mult, să-i desprind doar un răgaz din visul ei, să-i
aflu grăuntele acela de adevăr, s-o văd cum pășește, cum timpul se prăbușește,
când are uneori o mie de lucruri de făcut, mereu pe muchia subțire, alt strigăt
disperat, alt zâmbet stins, durerea auzită, cu eforturi de a liniști, de a nu
se descuraja, de a nu renunța. Mereu departe de rutină și resemnare zbaterile
ei, neastâmpărul, nerăbdarea, tot mai împovărate pentru o singură zi, o singură
gardă.
Și curajul de a schimba, de a crea legături, privirile care vorbesc, care mulțumesc cu gesturi de noblețe. Dacă nici ele, atunci poezia într-o lumină roșie, într-o vie lumină „Timpul care a rătăcit nebun printre ace de ceasornic, / Și vieții i-a sorbit secundele, hain și dornic, / Îi lasă trupul fără suflet…, / Îi pune vamă, o transformă, din lut, în viață și-napoi!“
Și despre zâmbetul ei, despre gusturi și obiceiuri, despre pasiuni și prietenie, despre oameni mai tineri, mai vechi, despre o vagă poveste cum că ar fi… undeva în ochii ei povestea, acolo unde tăcerile înseamnă totul sau poate nu înseamnă nimic, și firul care o ține încă de viață, de viața altora, pentru că îi place să vadă bolnavi bine îngrijiți… nu acum, altădată
Și curajul de a schimba, de a crea legături, privirile care vorbesc, care mulțumesc cu gesturi de noblețe. Dacă nici ele, atunci poezia într-o lumină roșie, într-o vie lumină „Timpul care a rătăcit nebun printre ace de ceasornic, / Și vieții i-a sorbit secundele, hain și dornic, / Îi lasă trupul fără suflet…, / Îi pune vamă, o transformă, din lut, în viață și-napoi!“
Și despre zâmbetul ei, despre gusturi și obiceiuri, despre pasiuni și prietenie, despre oameni mai tineri, mai vechi, despre o vagă poveste cum că ar fi… undeva în ochii ei povestea, acolo unde tăcerile înseamnă totul sau poate nu înseamnă nimic, și firul care o ține încă de viață, de viața altora, pentru că îi place să vadă bolnavi bine îngrijiți… nu acum, altădată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu