Sărăcia vine odată cu pensia

Vlahopol Cosmin

19 septembrie la 09:14 · 

La bancomat. Nu se misca randul. Privesc mai in fata, peste doi oameni. Vad un domn in varsta, ajutat de un functionar al bancii. Se indeparteaza amandoi, el descumpanit...Inainte de a-mi veni randul la bancomat, se apropie din nou cu cardul in mana. Isi taraie greu un picior. "Va rog sa ma lasati putin, stiam ca mai am 15 lei, dar am doar 10 lei. Trebuie totusi sa-i scot, sa am cu ce ajunge acasa!" Privirea ii este demna, imbracat curat. Departe de el gandul de a cersi, e pur si simplu...situatia in care se afla acum, pana la urmatoarea pensie.
O multime de aer imi imparte pieptul in doua. Cum sa fac? Ma prefac grabit, ii intind 10 lei si il rog sa accepte asa, de data asta, pentru ca timpul cat sta el la bancomat...imi trebuie mie. :) Intinde mana, ia banii, dupa care isi da seama ce a facut si protesteaza. Nu vrea sa cerseasca! Ma doare si mai tare. Il rog frumos sa ma lase sa-l ajut, ii explic ca e bucuria mea sa-i dau acesti 10 lei, Isi da seama ca nu am vrut sa-l jignesc, accepta. Pleaca, in spatele meu un alt tanar avea banii pregatiti. Ne bucuram impreuna ca i-a acceptat pe ai mei. Era pregatit sa ii ofere pe ai sai daca nu as fi facut eu acest gest.

Azi, la Lidl, un domn asaza cu grija 6 produse pe banda. La casa, il vad incordat, urmarind cu mare atentie scanarea, totalul. Avea niste supa de taitei instant, orez, morcov. Ce e mai ieftin si mai mult. Cand i se comunica suma de plata, scoate banii gata pregatiti, cu un tremur al mainii. Avea de plata 11,80 lei, iar banii din mana sa insumau 12,21 lei. Stia aproape exact cat insumau podusele si ar fi foat o reala problema sa fi fost mai mult, la nivel de banuti.

Imaginea unor batrani demni, dar batjocoriti este frecventa in aceasta tara. Nu exista nici macar scuza bauturii, a lenei. Sunt oameni frumosi, care au muncit o viata, dar pentru care pensia inseamna saracie.

Nu e nevoie sa mergi mai departe de locul in care te afli pentru a descoperi ocazii in care sa fii...OM. Mi se face brusc rusine de toate cosurile pline fara masura, fara calcule. De excese, mofturi, branduri, parfumuri, creme, optionale pe masina, esarfe, excursii, stele pe hoteluri, scofeturi, restaurante, specialitati. Ma simt atat de murdar si josnic, excesiv de bogat pentru saracii lumii acesteia. E o senzatie viscerala de durere, o mila care taie pe dinauntru.

Si o vina, ca si cum toti banii lumii ar sta intr-o minge. Cu cat bogatii devin mai bogati, cu atat saracii devin mai lipsiti. Asa o fi?

Avem datoria sa fim atenti si sa daruim. Saracia inseamna depresie. Un gest poate aduce lumina, o umbra de atentie poate amana sfarsitul. Supa lui instant de 2 lei se confrunta in mod direct cu ciorba ta de la restaurant, de 20 lei. Se privesc, una searbada si bolnava, cealalta bulbucandu-se de grasime, jucausa cu focaccia, smantana si ardei.

Nu e vina ta ca esti bogat. Dar e vina ta daca el ramane flamand, cand saracia lui a trecut pe sub lumina ochilor tai satui.