Un fost elev, olimpic, de la CNTV, imi scrie asa:
”Dvs. vreti sa reparati un mecanism care merge bine, poate cel mai bine din judet. Nu trebuie reparat, pentru ca nu este stricat; trebuie doar optimizat.”
Eu cred că părinții, copiii si profesorii au dreptul la sanse egale. Nu exista elevi, parinti si profesori de prima mana si nici elevi, parinti si profesori de mana a doua.
Am mai scris-o: as intelege daca s-ar selecta 30 de elevi exceptionali din judet, si s-ar face o clasa de copii supradotati, care sa studieze intensiv, si sa faca performanta, sub supravegherea unor profesori alesi pe criterii clare si de necomentat.
Dar la noi nici vorba de asa ceva.
Clase ca aceea de a V-a de la CNTV si corpurile lor profesorale nu se sorteaza, in halul acela, de dragul performantei, ci pentru a satisface mofturile, basinile, ifosele si complexele de superioritate ale unor afaceristi si politicieni.
In astfel de clase, majoritatea sunt beizadele si foarte putini sunt copiii cu adevarat supradotati.
In astfel de clase, profesorii au permanent stresul de a nu supara beizadelele si parintii lor cu ceva, si acest stres e compensat, desigur, in plic, la meditatii.
In astfel de clase, profesorii au permanent stresul de a nu supara beizadelele si parintii lor cu ceva, si acest stres e compensat, desigur, in plic, la meditatii.
Cand sortezi copiii dupa dimensiunea averii si pozitia politica a parintilor, te autoanulezi ca manager, si-i anulezi, paradoxal, din start, si dascalului posibilitatea de a face educatie 100% la acea clasa.
V-ati imaginat vreodata cat de mobilizat poate fi un dascal in fata unei clase in care stie ca are 25 de Domnu Goe, cu 50 de parinti sus-pusi, care pot suna, in orice clipa, fie la director, fie la Inspectorat, fie chiar mai sus???
P.S. Și, băi, nene, un director nu trebuie să fie servil cu protipendada orașului, ci cu TOȚI elevii din liceul ăla, și cu TOȚI dascălii lor, băi, directore
Nichita Danilov
RăspundețiȘtergereFumigațiile mediatice care continuă să se ridice din butoiul lui Dincă din Caracal posedă „harul„ de-a acoperi orice, și statul de drept, și statul paralel, și competența, și incompetența poliție, a procurorilor, a politicienilor,și complicitatea la crima organizată, și rețelele de trafic de carne vie, dar și începutul anului școlar, și prestația candidaților aflați în cursa electorală, și tot ce e bun, și mai ales tot ce e rău în România vremurilor noastre. În spatele acestor nesfârșite perdele de fum se fac însă și desfac jocurile pe sub mână; continuă să evaporeze averea noastră națională, să migreze forța de muncă, iar noi, încetul cu încetul, tot mai săraci cu duhul, într-o țară bogată, pe nesimțite ne pregătim pentru război. Asistăm la un joc ciudat de albă-neagră, la un fel de prestidigitație malefică,bizară, care ne paralizează mințile și nervii, și ne anihilează orice speranță și încredere că soarta noastră, încăpută pe alte mâini, s-ar putea schimba vreodată