22/09/2019

RIP GriGore Crîngulescu


Nu l-am văzut trist, nici vorbind de rău de cineva. Răbdarea lui era fără margini, chiar dacă suntem cum suntem.
Avea un har aparte, de a-și ascunde suferința într-un zâmbet, sau, de ce nu tristețea, sau neliniștea căutării. Te lua prin surprindere, de cele mai multe ori, cu o întrebare care te îngândura. Banală, aș putea spune, dar te lăsa cu ochii departe visători. După multe pitrociri, ajungeai să fii de acord cu el.
Era matinal. Trecea pe la fiecare, la poartă, și împărțea câte puțin din liniștea sa, azi cumpănă mare și grea. Pe cele singuratice le întreba de iubire, făcând haz de necaz
Din una în alta, le întreba dacă se merită cutare și cutare lucru. 
Pe atunci nu am înțeles tâlcul întrebărilor. 
Acum știu. A obosit. Până și cel mai mic zvon de adieri l-ar fi rănit.
Iar într-o dimineață, devreme, înainte de a cânta cocoșii, mai înainte de a ne întoarce pe partea cealaltă, atunci când dormi dus, mai cere moartea, mai vrea, lăsând în loc o lungă așteptare. Iar când nu sosește nimeni, plâng, „măi tată, măi“, copiii, nepoții, Paula și... cei care l-au cunoscut, asemenea florilor în preajma echinocțiului de toamnă,

Amin.

Eli Gîlcescu, la despărțirea de GriGore Crîngulescu
21 Septembrie 2019

4 comentarii:

  1. Emilia Bistreanu

    Sincer, imi pare nespus de rau de el ! Am plins toata dupa amiaza de cind am deschis tel si am vazut postarea lui Paul ! Pling si acum cind scriu si-mi pare nespus de rau si ca nu sint acolo macar sa-l conduc pe ultimul drum ! Pacat de el ! Imi pare rau !

    RăspundețiȘtergere
  2. Doina Ionescu

    Adevarat,asa era Gore ...el nu stia sa fie niciodata trist,mereu era cu zambetul pe buze ! Cine-ar fi crezut ca pleaca asa de repede !Drum lin,dragul nostru vecin si Dumnezeu sa te odihneasca !

    RăspundețiȘtergere
  3. În noaptea asta o să respire mai ușor, într-un cavou îmbătrânit de vreme.

    RăspundețiȘtergere
  4. Când a murit GriGore a fost o vreme frumoasă.
    La priveghi, toți vorbeau că musai va ploua la înmormântare. Numai că GriGore parcă se tocmise cu Dumnezeu, ba chiar se învoiră pentru ziua de înmormântare. Și a fost mai frumoasă decât s-au așteptat unii. Nu cred că i-a părut rău.
    După plecarea lui s-a întunecat brusc. Iar vântul a bătut mânios, lăsând în urmă un dor imanent.

    RăspundețiȘtergere