Îngerul Blond ne-a învățat să nu lăsăm timpul să curgă zadarnic și să dăruim cea mai frumoasă îmbrățișare celor care ne iubesc.
Priviți la fruntea lui, care are pulsațiile lui Eminescu. Priviți la zăpada de afară, căci în amintirea lui a nins cu inima iubitei, cu tot râsu-plânsu, cu necuvinte, cu alcool, cu elegii, cu tăcere, cu drumul lui Nichita spre eternitate.
Ne-a învățat să nu cunoaștem durerea iubirii, fiindcă purtăm cu noi starea poeziei, cea mai frumoasă moștenire lăsată românilor adevărați.
Te iubim, Nichita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu