Jumătate eram noapte, restul,
stea căzătoare, jumătate eram
umbră restul şoapte, Lună plină,
stea fixă sau migratoare pe-o
boltă senină, uneori agitată.
Şi mai mereu se făcea că-mi
cresc aripi, dar nu să zbor eu,
ci visul să zboare, şi-acum mă
mai dor urmele lăsate de aripile
crescute degeaba, pe cer nu
mai e nici măcar o umbră de
pasăre sau... de zbor.
PS:
Eu foloseam aripile pentru
zborul meu interior.
Este şi motivul pentru care
urmele lor mă mai dor şi...
azi, precum urmele cuielor
din palmele lui Iisus.
N-ai Doamne nişte aripi de
închiriat sau de vânzare
pentru visul următor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu