Visul următor!
Se făcea că eram fulg de nea
si învăţam să zbor, sau voi nu
ştiaţi că şi fulgii de zăpadă iau
lecţii de zbor!?
Tot exersând, m-am pierdut
de ceilalţi confraţi şi-am...
aterizat în palma unei tinere
ieşită la pierdut de timp şi la
vânat de fulgi de...zăpadă!.
Am rugat-o să ma lase să cad,
la ea în palmă fiind foarte cald,
riscam să mă topesc înnainte
de-a ajunge la întâlnirea ce-o
aveam cu bolidul de-anul trecut
căruia-i spărsesem la primul fool
contact un „far”, el julindu-mi doar
foarte uşor „caroseria”, în timp
ce traversam cerul chiar pe „zebră”!.
În aceste condiţii, nu mai aveam
cum ajunge la reîntâlnirea cu
bolidul pentru reconstituirea faptei.
Şi astfel, viaţa mea ar fi putut dura
fix cât a... unui fulg de zăpadă.
PS:
Cele mai sus relatate
nu sunt o „glumă”.
Dacă vi se par „clişee”,
rupeţi-le şi aruncaţi-le
la coş!
24 dec.2012
Am ajuns să-mi adulmec
RăspundețiȘtergerepână şi ultima picătură de
sânge ce-mi rămăsese, cu
care speram să pictez lumea
de mâine, pe cea de ieri sau
de azi pictând-o alţii (precum,
Michelangelo, da Vinci,
Boticeli, iar pe cea de azi
un Van Gogh, un Picasso,
un Goya, un El Greco sau
Dali!), numai că, eu am…
ajuns să-i adulmec urma şi
ultimei hematii şi leucocite
din cea din urmă picătură
de sânge, prelinsă prin vene.
Încă puţin şi voi dispare
şi ca umbră.
25.dec.2012
Cu siguranţă că este întocmai: Crăciunul este sărbătorea creaţiei, iar Paştele e sărbătoarea supunerii morţii, a reînvierii, a trezirii la viaţă. Ștefan Afrimescu
RăspundețiȘtergereContinuare la Anunt...
RăspundețiȘtergere(Pentru cititorii mei şi toţi
iubitorii de poezie, dar nu
numai, într-o zi specială,
un poem special.)
Muntele
*-X-*
Pentru voi muntele este
tot ce rămâne mai greu…
de urcat, dar şi mai greu
de atins, un adevăr mult
timp valabil şi pentru mine,
de la o vreme însă, muntele
meu este Dumnezeu şi nu se
mai află în lumea de-aici,
mi-aş fi dorit să fiu
eu muntele acela, dar…
a urcat atât de sus, încât
trebuie să urc nouă ceruri
ca să ajung la El. Acum
aparţine şi altor lumi şi cu
El odata am început să…
le-aparţin şi eu.
16-17 dec.2012
Cât o să-mi fie de dor (ll)
RăspundețiȘtergere*-X-*
Atât de fragil am ajuns,
că poţi să vezi prin
mine răsăritul în apus.
Doamne, cât o să-mi fie
de dor de mine, de cel
încă nenăscut. Să mor
de-o fi, atunci să mor,
când n-are să-mi mai fie
dor nici de lume, nici…
de flori, nici măcar
de tine Doamne
Deocamdată de lumină
şi de aer mi-e mai dor,
şi de liniştea şi tihna
de-altă dată. Deocamdată..
Cât o să-mi fie de dor (l)
RăspundețiȘtergere*-X-*
Doamne cât o să-mi fie
de dor şi cât de bine-o
să-mi fie. Mă doare
Doamne câte-un nor şi
de tălpi mă trag firele de
iarbă. Mă mă mai doare
când şi când câte-o…
amintire vagă despre
viaţă, depre una, despre
alta, cel mai rău mă dore
însă golul crescut în jurul
meu. Nu-mi trebuiesc
Doamne nici munţi, nici
fântâni arteziene, vreau
doar un miracol să-mi
trimiţi şi mai doresc o
imagine cu caii de pe
Marte nechezând.
Cât o să-mi fie de dor! (lll)
RăspundețiȘtergere*-X-*
Eram setea aceea
Doamne, de mister,
de-nceput, de adevăr,
de cunoaştere, setea
de bine, de frumos,
de iubirea de mamă,
de frate, de soră, de
iubirea unor femei
ce-mi trecură prin
viaţă, eram setea aceea
de neastâmpăr, eram
rugul, focul ascuns si
multă, multă dorinţă.
Azi ce mai sunt?
Azi mă sting cu fiecare
nanosecundă şi nu mă
mai pot reaprinde, nu
mai pot să mai ard ca
înnainte. Mă mai apucă
uneori câte-un dor, să fiu
din nou vâlvătaia ce-am
am fost, dar…degeaba,
sau în zadar!
6-7 ian. 2013
Continuare la Anunt...
RăspundețiȘtergereCât o să-mi fie de dor lV
*-X-*
Doamne mi s-a spus că
tot ce-ating, se pietrifică,
sau moare şi ieri noapte
am atins cu aripa un vis
şi-a murit de parcă l-ar fi
lovit nu ştiu ce bolid X5
Într-o noapte anterioară
mă aflam pe munte şi…
când să-i ating vârful s-a
prăvălit cu tot cu stânci,
cu păsări, cu fiare şi păduri.
Într-o altă existenţă am
atins fără să vreau o…
Mare şi-a secat, de-atunci
se numeşte Marea Moartă
mie m-i se spunea Lot, cel
salvat de îngeri, iar urmaşilor
mei, Moabiţi şi Amoniţi. Şi
n-am avut a suferi nimic,
doar muierea mi-a fost…
transformată într-un stâlp
de sare şi ce dor de ea m-apucă
uneori, de-o reîncarnare,
alteori doar dor de ducă.
8-9 ian.2013
http://www.argesplus.ro/inca-jurnalist-plecat-dintre-noi.html
RăspundețiȘtergereMă-nserez…
RăspundețiȘtergereMă-nserez cu voi odată
şi adorm de unul singur
pe la cinci sau şase dimineaţă
taman când piersicului din
balcon îi dau mugurii de ghiaţă.
Alteori, mă-serez de unul singur
pe la trei sau patru dimineaţă
şi adorm cu tine-n braţă,
dar...abia a doua zi, când pe cer
sunt traşi pe roată îngerii...
apocalpsei şi sfârşitul se amână,
pentru veacul următor!
Poeme din Vol. Poeme albastre care nu au avut loc în volum
RăspundețiȘtergere-X-
Cine-s eu, cel care sunt?!
Şi unde sunt,
când nimic n-am fost vreodată?!
Îmi port doar înţelesul
pe o pleoapă,
mă-ntreb de sunt
şi strigătul rămâne mut în mine.
Rămân şi eu cu el,
adăugându-mă singurătăţii,
pustiului din jur.
Cuvintele de-ar fi,
ar mai putea urni un gol, în altul,
poate aidoma golului
Nemărginit în sine ...
-X-
Am mai fixat o nefiinţă
Şi-am năruit un azi
care se vrea etern.
Şi mâine-am să mă rog
şi mâine ...
Şi totuşi, poate sunt.
Dar cine?!
-X-
Sigur, sunt numai acolo,
unde n-am fost niciodată:
pe o altă sferă,
într-o altă lume.
Vedeţi? Adică nicăieri.
-X-
Cine n-a simţit, că.ntr-o zi,
are să fie ţărână?
Vedeţi, chiar niciodată
n-aţi simţit acel noroi cleios,
de animal sălbatic,
înjunghiat în fugă
sau trăgând un schelet,
transformat în plug,
arându-ne cu el prin carne
şi-nsămânţând-o apoi
cu morţi sau cu vii?
Cu proşti sau genii
Însămânţată cu mult înaintea
ultimei noastre naşteri.
-X-
Un asfinţit ce putrezeşte undeva
şi-n univers ploile
ce cad de la o vreme lâncede,
o femeie care avea dreptul
doar la existenţă
şi-o lume învechită, de milenii,
luându-şi pulsul,
tulburată doar
de câte-un război
cu implicaţii mondiale,
mai e şi-un câine
care latră-n noapte,
la zorile reci, la stelele,
de la o vreme, putrede
şi-n care-adesea,
aruncăm cu pietre,
să mai tacă.
El, poate, prevesteşte
o moarte şi-o nouă facere,
Dar inversă, a lumii ...