Fără sunet, cu patimă

Week-end cu Federico Garcia Lorca

     Când ești poet, secunda nu te mai părăsește, un impuls interior te îndeamnă să crezi că, pentru a clădi înalt, trebuie să sapi adânc, în suflet.
     Federico Garcia Lorca, atras de acest gând, a înțeles că fără poezie, va fi orfan de toate. Nu s-a despărțit de poezie, așa cum nu poți separa apele de uscat. Nu există un alt nume spaniol din timpurile noastre, nici măcar cele ale lui Unamuno și Ortega nu răsună mai puternic decât cel al lui Garcia Lorca. Dacă ne gândim la toate timpurile, numai cel al lui Cervantes îl egalează în influență și protecția universală.

     Meritul său, ca poet autentic, este mai mare decât își inchipuie el însuși si chiar decât apreciază criticii vremii. În poemele sale, metafora se naște, de la sine, într-un act de comunicare plin de magie. Viața isi precipită tiparele, cu pasiune și candoare, în oglinzi contemplative. Polifonia torentului de imagini te subjugă, devii, cu voie, un foc juvenil, cuprins de tortura sensurilor sublimate într-un cântec de toamnă, în dansul ploilor secrete, în madrigalurile de gală, în ora steleor și a arborilor, în clopotele din Cordoba și în baladele Granadei. Te cuprinde febra unui week-end, revărsându-și clipa în cleștele unor nocturne schematice, pierind în flacăra romanțelor ce-și revarsă sunetele sub un mistuitor clar de lună.

     Rezultatul acestor reverii de week-end va fi întotdeauna o prefață a poemelor singurătății din care te sustragi prin artă, de a privi singurul ritual pe care ești stăpân, cel al mâinilor. Și atunci, degetele tale sunt avide de a desfrunzi luna; rostești numele ''unor nopți întunecate'' când stelele  ''vin să bea apă din lumină'', când te simți ''fără sunet și patimă''. Și atunci, clădești în suflet doar un nume, mai presus de esența eternă a stelelor, de ''negurile ce se destramî''.
     E un ritual de week -end, tăcut și pur, când degetele tale muritoare ''ar putea să desfrunzească luna''. Nimic mai mult.
                                                            
                                                    
                                                                    Stella Anghel