Să mori singur. Cu desăvârșire singur. Apoi, timp de trei săptămâni, în vreme ce putrezești, să nu fie nimeni care să te acopere măcar, care să îți mângâie fruntea, care să te plângă. Să nu-i lipsești nimănui în mod profund, astfel încât să treacă peste tăcerea ta, să dărâme ușa, să te strige. Poate că moartea aceasta, despre care se vorbește prea târziu, este o nouă dovadă că oamenii nu sunt iubiți, împotriva celebrității, prietenilor, dăruirii. Și mulți, mulți dintre noi nu suntem iubiți. Atunci când trăim, darămite după ce ne stingem..
VĂ AMINTIȚI, CU SIGURANȚĂ...
Pe 22 Decembrie, Cristina Topescu a parcurs o parte din lista eroilor din '89 și a rostit atunci cuvinte de mare profunzime...
După doar patru zile, se alătura și ea acelor eroi în al căror spirit a continuat să mai trăiască 30 de ani...
Dumnezeu să te odihnească, scumpa noastră CRISTINA, și să fii sigură că mulți dintre noi nu te vor uita!
Olga Jora
RăspundețiȘtergereNe doare intr-adevar regretand-o, dar cel mai tare ne doar modul ei de a se duce.Plecarea ei a devenit un simbol al starii noastre morale, ne-am instrainat, am devenit egocentrici si egoisti.Romanii sunt intr-o criza morala si psiho-sociala crescanda. ar trebui sa meditam profund asupra acestui lucru si sa ne facem mea culpa, noi toti, dar mai ales breslasii presei
Mircea Ursache
RăspundețiȘtergereTotuși sunt 3 săptămâni de când nu a mai răspuns la telefon. Eu dacă eram prieten apropiat știind că locuiește singură aș fi tot sunat aș fi dat mesaje și în final aș fi mers să-i bat la ușă. Până la urmă s-a îngrijorat și (mai important) a acționat cineva din vecini. Poate că și ea se autoizolase în universul ei și lasă impresia că nu ar nu are nevoie de nimeni și nimic. Eu nu pot ști. Oricum este un sfârșit nemeritat de trist pentru această ființă delicată sensibilă cultivată cu inimă mare. Dumnezeu să o odihnească în pace.
"O femeie de 59 de ani avea mii de prieteni pe Facebook, probabil mii de cunoscuți în viața reală. Posta aproape zilnic pe Facebook, uneori și de patru-cinci ori pe zi.
RăspundețiȘtergerePe 26 decembrie a postat ultima dată. Apoi, nimic. Nu a mai răspuns la telefon, la mesaje, la nimic. Nimeni nu s-a îngrijorat.
O vecină a fost cea care a reclamat liniștea asta suspectă care dura de trei săptămâni.
Moartea Cristinei Țopescu are în ea ceva din moartea omului modern care stă 24 de ore pe zi cu telefonul în mână, dând mesaje, likeuri, unlikeuri, postând emoții și emoticoane, însingurându-se cu fiecare postare din mediul virtual.
Nu mai avem timp să trăim real, darămite să ne mai pese de alții care trăiesc. Sau care mor".
(Costin Stucan)
RăspundețiȘtergereNatalie Ester
Fată frumoasă, nu reuşesc să adorm. Aprind o lumânare pentru tine şi pentru sufletele care ți-au fost alături şi te-au urmat, în iubire.
Despre orice altceva... vorbim, dar nu ştiu câți înțelegem.
Trăiți, vă rog, cumva... nu ştiu cum să spun ca să nu sune mai trist decât e... trăiți în aşa fel încât măcar un singur om să nu poată respira dacă nu ştie de voi, tot timpul. Aici nu e vorba numai de iubire sau de prietenie. Ele au fel şi fel de chipuri. E vorba de "grijă". Fiți în "grija" cuiva. Şi aveți "grija" cuiva
RăspundețiȘtergereOana Paraschiv
Cristina? Noooo...
Sunt devastata.
Un om atat, atat de bun.
De ce?
De ce?
Candva, cineva apropiat mie era grav bolnav. O vecina care avea o boala fatala, culmea! - vazandu-ma desfigurata, cu Honey si Negri in Cismigiu, imi spune:
- Nu va mai omorati suferind. Va fi salvat! Dragostea pentru animale il va salva!
Asa a fost. In cazul meu. In cazul ei... In cazul ei trebuia sa traiasca perpetuu.
Si altii vor sa distruga. Sa rupa efectiv copii de la mama. Alienati si urati si fara grija macar pentru un soricel. Isi fac titlu de glorie cumparand din alocatia copilului haine de firma. Pacat ca Luna nu e baiat. O duceam sa isi arate consideratia fata de panoul publicitar care a devenit asa atat de ridicol branduit.
La varsta Cristinei unii inca merg cu mamica de mâná prin tribunale. Cerând absurdul si cersind alocatii.
Trist. Foarte trist.
Hm... Cândva dansam tare fain amândoua. In seara cu foto asta, ultima data.
Nu mai am niciun chef.
Te iubesc, Cristina!
Dumnezeu să o ierte! Și pe noi!
RăspundețiȘtergereMihai Firică se simte trist.
RăspundețiȘtergereAdio, om frumos! E îngrozitor că scriu la timpul trecut despre Cristina Țopescu. A fost un un jurnalist exemplar, așa cum rar sunt. Un caracter frumos, elegantă, modestă și educată. A fost unul dintre susținătorii sinceri ai cauzei monarhiste și ai Casei Regale. Va rămâne în istorie interviul său cu Regele Mihai și Regina Ana. Îmi amintesc bucuria cu care a primit Medalia Regele Mihai I pentru loialitate și întâlnirile la evenimentele dedicate Casei Regale. Ne-a părăsit un om bun, un om frumos și un jurnalist care a pus mult suflet pentru meseria în care a crezut cu atât de multă pasiune.
C.A.T.C.H.Y
RăspundețiȘtergerePoate celor morți nu le mai pasă de ce se întâmplă după ce-au plecat, nu mai știu sau știu, cine știe… Dar dacă ar fi să poți alege o moarte fără durere, fără conștiență, bruscă, după astfel de cazuri sigur te mai gândești.)
(Cine sunt acești prieteni, acești vecini, acești oameni? … pentru că acești câini știm cine sunt. N-au mâncat-o! “Cu ea în casă erau opt câini, doi dintre ei au murit de foame. Câinii ăia au avut sufletul să n-o mănânce. Care-i om și care-i câine?
RăspundețiȘtergereAlexandru Petria
A murit Roger Scruton, a murit Cristina Țopescu.
Un om intrat în istoria gândirii universale și o vedetă de carton, după care, dacă extirpăm ipocrizia, o să sufere real animalele ei.
Un filosof strălucit, apărător al adevărului, o femeie bucuroasă când a fost băgat un om în pușcărie pe motive politice.
Un luptător împotriva nebuniei globalizării, a corectitudinii politice și o orăcăitoare #rezist.
Dumnezeu să-i odihnească, după cum merită!
RăspundețiȘtergereMarian P. Roman
SĂ FUGI DE OAMENI, SĂ FUGI DE ROMÂNI este cel mai trist apogeu pe care-l poți stabili în viața asta.
Greu tare când provii dintr-o familie excepțională, cu atâta dragoste de România, cu o iubire sinceră și devotată față de acest popor... să mai trăiești printre oameni meschini și superficiali, fără conștiință, doar cu instincte tribale.
Lui Cristian Țopescu îi datorăm mai mult decât ne imaginăm azi, a fost vârf de lance în anii grei din comunism, a iubit cu adevărat România și i-a vrut doar binele, un om afectat de mentalitatea unor semeni. Eu am învățat de la el mai multă istorie și am iubit mai mult România, decât ar fi putut face (și nu au făcut-o) profesorii și părinții mei).
Dă-le, Doamne, somnul lin și țărână mai puțin!