Zilele trec, zilele vin... Ce va rămâne?
Ecoul minții mele se întoarce în timp...
Anul 1982 – anul în care au pășit în Școala Nr.7 – primii elevi ai cartierului aripilor albastre – Băneasa.
Doamna învățătoare Frățiș Viorica era un om cu o ținută demnă, la vârsta efervescenței profesionale, m-a primit cu brațele deschise, cu o bunătate specială.
Pe măsură ce timpul trecea, am descoperit o învățătoare foarte serioasă, conștiinciosă și conștientă de lumina pe care trebuia s-o reverse asupra copiilor, dedicată profesiei, meticuloasă și răbdătoare, gen „domnul Trandafir".
Nu am greșit în perceperea personalității dumneaei!
Cu bagheta-i magică a lucrat cu răbdare și migală asupra minții și sufletului multor generații de copii, și-a câștigat respectul, dragostea și prețuirea elevilor, a colegilor și a părinților cartierului.
Ce ore! Ce teme! Ce caligrafie!
O plăcere să ai un asemenea dascăl!
Ca om, poate fi considerată o chintesență de valori morale: demnitate, responsabilitate, devotament față de familie, tăria de a rezista valurilor cu care a confruntat-o viața!
Cu mâna tremurandă ,cu ochii împăienjeniți de lacrimi, eu, alături de colegii mei din Școala Nr. 7, ne înclinăm cu adânc respect în fața acestui OM!
Acum, în ceasul trecerii pe celălalt tărâm,nu putem decât să-i mulțumim cuviincios, că „a ars"ca dascăl valoros în familia noastră, să-i păstrăm o vie amintire și să lăsăm să cadă lacrima recunoștinței veșnice peste făptura dumneaei!
Dumnezeu s-o odihnească-n pace!
Ecoul minții mele se întoarce în timp...
Anul 1982 – anul în care au pășit în Școala Nr.7 – primii elevi ai cartierului aripilor albastre – Băneasa.
Doamna învățătoare Frățiș Viorica era un om cu o ținută demnă, la vârsta efervescenței profesionale, m-a primit cu brațele deschise, cu o bunătate specială.
Pe măsură ce timpul trecea, am descoperit o învățătoare foarte serioasă, conștiinciosă și conștientă de lumina pe care trebuia s-o reverse asupra copiilor, dedicată profesiei, meticuloasă și răbdătoare, gen „domnul Trandafir".
Nu am greșit în perceperea personalității dumneaei!
Cu bagheta-i magică a lucrat cu răbdare și migală asupra minții și sufletului multor generații de copii, și-a câștigat respectul, dragostea și prețuirea elevilor, a colegilor și a părinților cartierului.
Ce ore! Ce teme! Ce caligrafie!
O plăcere să ai un asemenea dascăl!
Ca om, poate fi considerată o chintesență de valori morale: demnitate, responsabilitate, devotament față de familie, tăria de a rezista valurilor cu care a confruntat-o viața!
Cu mâna tremurandă ,cu ochii împăienjeniți de lacrimi, eu, alături de colegii mei din Școala Nr. 7, ne înclinăm cu adânc respect în fața acestui OM!
Acum, în ceasul trecerii pe celălalt tărâm,nu putem decât să-i mulțumim cuviincios, că „a ars"ca dascăl valoros în familia noastră, să-i păstrăm o vie amintire și să lăsăm să cadă lacrima recunoștinței veșnice peste făptura dumneaei!
Dumnezeu s-o odihnească-n pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu