Traian va face iar dreptate

S-a întâmplat într-o vară din anii ’70. Eram în pantaloni scurţi şi nu ştiu dacă împlinisem 5 ani. Am coborât în micul, pe atunci, cartier Gojdu, vecin cu Şcoala Generală nr. 4, ca să mă joc. Mic fiind, am devenit imediat ciuca bătăilor băieţilor mai mari care încercau să-şi impună personalitatea prin forţă. Plângeam, când un băieţel, mic, negricios, cu vreo patru ani mai mare, a venit la mine şi mi-a spus:
– Mă cheamă Traian, fac judo şi de acum te iau sub protecţia mea!
Nu am mai avut de atunci probleme în cartier, şi, cu timpul, ne-am împrietenit toţi copiii, mai mici sau mai mari, relaţie pe care de atunci o avem şi în zi de azi.
Traian făcuse pentru prima oară dreptate!

Am intrat la liceu! Elevii claselor a XII-a ne tratau ca pe nişte mucoşi şi nu de multe ori trebuia să cotizăm banii de „covrig” celor mai mari ca să nu luăm bătaie.
A venit un băiat solid, cu şuviţă, care organiza discoteca din liceu, preluând de la Vocea Americii şi Europa Liberă ultimele hit-uri şi le-a spus colegilor lui:– De astăzi nimeni nu se mai atinge de nici un boboc! Dacă vă mai aud că le cereţi bani, aveţi treabă cu mine!
Traian făcuse iarăşi dreptate!

M-am maturizat! Am ajuns student la Bucureşti! Într-o zi mi-a căzut în mână un ziar numit Blitz. Apărea în Petroşani şi nu era ca presa aservită noii puteri. Combătea şi vroia dreptate! Curios, m-am uitat cine erau curajoşii care scriau acest ziar. În fruntea lor l-am descoperit ca justiţiar şi om de litere pe vechiul prieten Traian! M-am bucurat şi mi-am rugat părinţii să urmărească şi să-mi trimită fiecare apariţie a acestui ziar. Într-o zi veştile de acasă s-au dovedit sumbre: ziarul fusese închis, redacţia ameninţată, iar un reporter murise în condiţii suspecte.
Apăruse deja prima nedreptate!

Viaţa şi-a urmat cursul şi proaspăt absolvent am revenit pe plaiurile natale. Lăsasem o Deva plină cu bişniţari cu muşchi mari, cefe groase, care terorizau populaţia şi epatau cu bani, maşini de lux şi prostituate. Puseseră stăpânire pe aproape toate barurile şi afacerile care aduc profit şi mai puţină muncă.
m-am temut să vin şi să dezvolt o afacere ştiind că trebuie să cotizez mafiei locale, dar, surpriză! Oraşul era curăţat de bişniţar şi respira un nou aer curat şi sănătos! M-am interesat a cui este meritul pentru aceasta, dar cred că deja aţi ghicit!
Traian făcuse din nou dreptate!

L-am vizitat, i-am cunoscut soţia, copilul, locuinţa modestă de la ultimul etaj dintr-un bloc. Mi-a oferit „azil” când am fost dat afară din casă şi m-a plimbat cu o maşină veche, pe care o repara săptămânal!
Am văzut cu această ocazie că oamenii cinstiţi trăiesc modest, ajungându-le sentimentul că şi-au făcut doar datoria şi sperând că poate la anul li se va mări leafa şi o vor duce şi ei mai bine!
Nu a fost aşa! Au arestat poliţistul anului, i-au înscenat tot ceea ce au făcut ei şi speră să se bucure de banii şi vilele pe care le-au făcut prin minciună şi furtişag
Au început iar nedreptăţile!

Lui Traian îi plăcea să spună tuturor că, pe noi, cei mai mici, el ne-a crescut şi educat. Îţi mulţumim Traian, pentru că, şi datorită ţie, nu suntem astăzi infractori!
Bănuiţi ce va urma: Traian va face iar dreptate!“

Autor: Doru Crisovan