N-a fost cutremur, n-au fost inundații și nici război nu e în România. Dar am cerut și (bine că) primim ajutoare umanitare ca să scăpăm de efectele pandemiei. Efecte provocate de politicieni aflați la putere și de politicieni care viermuiesc în opoziție. Efecte provocate și de ierarhi ai BOR, de medici, de profesori, de influensări, dintre care unii fac eforturi clare de zădărnicire a combaterii pandemiei. Și nu-i deranjează nimeni.
Pe unii de pe margine îi consolează că Bulgaria și Ucraina stau mai prost decît noi cu vaccinarea anticovid. Pe unii dintre cei de la putere nu-i tulbură decît în vorbe că am ajuns într-o situație catastrofală. Pe alții nu-i tulbură nici atît.
Cei ce se duc de cîteva zile să se vaccineze n-o fac din grijă pentru sănătatea lor sau a semenilor, ci pentru că de azi nu mai pot intra în diverse locuri fără certificatul verde. Sau de frica morții. Sau pentru că nu mai e loc în spitale.
În timp ce statul a eșuat lamentabil primii oameni din ierarhia puterii au alte treburi. Să-și apere cu ghearele și cu colții scaunul și funcția. Să-și pună pilele în funcții gras plătite. Să pară cît mai preocupați de soarta celorlalți cînd îi înconjoară camerele televiziunilor. Încît ai zice că cei care-i machiază înainte de ieșirile în public le desenează cu creionul dermatograf ridurile îngrijorării pe frunte.
În stradă ies antivacciniștii care-i acuză pe vaccinați că vor să le răpească libertatea de a li se rupe de sănătatea ceilorlalți. Medicii de la reanimările spitalelor au ajuns să le spună celor care nu cred nici azi că e pandemie și că de covid se moare să numere dricurile care ies pe porțile spitalelor, iar groparii cimitirelor au schimbat lopata pe cupa excavatorului, fiindcă nu mai prididesc să sape adăposturile pe vecie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu