Narcis Daju
Omul e setat, by default, sa-si vada de-ale lui.
De epiderma lui - s-arate bine, și de mațul lui - să fie neapărat plin.
Să stea într-un palat si sa se miște într-o mașină cât un pătul.
Spre deosebire de om, animalele se adună mai des, și conlucrează, în interes comun, dar fără să se-mpotrivească naturii.
Bine, avem și noi, oamenii, găști.
Partidele, de pildă.
Pline ochi cu jigodii, care cer votul pentru binele tuturor si-si văd apoi numai și numai de interesul lor.
Adică, să stea intr-un palat si sa se plimbe cu un pătul.
Spre deosebire de animalele care se adună în grupuri, politicienii sunt contra naturii. Și îi fac foarte mult rău.
Și nu cu mult diferiti de ei, de politicieni, si de apucaturile lor suntem si noi, ceilalti.
Două categorii.
Unii, care ajungem s-avem si noi si palat, si pătul, dar ne plimbam pe aceleasi drumuri ciuruite de spagile cerute de politicieni.
Si-n palatele noastre urcă prin chiuvetă damful de rahat, din canalizarea colmatată maron de aceiași politicieni, prin trimișii lor în fruntea companiilor de apă și canal.
Dar tăcem, pentru că depindem de ei, să ne păstrăm palatul si sa ne mai facem încă trei - patru.
A doua categorie sunt ăia care n-au și nici nu vor avea. Pentru că mecanismul distribuirii resurselor e strict reglementat către cei înșirați mai sus.
Ei tac fiindcă așa a tăcut si mama, si tata, si bunicul, si bunica. Așa s-au pomenit.
Tac și își apără sărăcia.
Și tac atât de convinși, să nu cumva să-i ginească vreun politician că mimează tăcerea, și să i-o fure și pe ea, pe tăcere.
Ce bine ar fi!
Ce bine ar fi sa ne uitam mai des la animale, la cum se aduna ele, si conlucreaza pentru binele comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu