Degeaba vine primăvara
Atâta iarnă...
Atâta iarnă...
Acum doi ani, în această zi blestemată, tata pleca, forțat de boala-i sâcâitoare. Peste zece ani de lupte inegale, incorecte, echilibrate doar de minunații medici, profesori, specialiști, prieteni. Ce frumos să ai oamenii aproape! Vă mulțumim!
Cea mai importantă persoană din viața mea dispare...
Cumplit sentiment, probabil imposibil de stins vreodată.
Nu are sens și nu îmi stă în fire să scriu aici cât de important a fost pentru mine. Și nu doar pentru mine!
Cumplit sentiment, probabil imposibil de stins vreodată.
Nu are sens și nu îmi stă în fire să scriu aici cât de important a fost pentru mine. Și nu doar pentru mine!
Acum câteva zile, un alt om tare drag a fost forțat și el să plece... Domnul Profesor Vintilă Mihăilescu, coordonatorul lucrărilor mele de licență și master, cel de-al doilea părinte profesional și spiritual. Am avut privilegiul să îl am apropriat, să comunicăm peste relația universitară, moștenind prietenia începută de seniorul meu cu domnul profesor.
În repetatele-i deplasări pentru cercetare în Gorj familia mea a avut bucuria să îl găzduiască. Și de aici... multe proiecte, punți culturale care au unit lumi diferite - lăutarii din Gorj la MȚR, la Viena, la Geneva, si în câte alte locuri, doctoranzi români și străini trimiși la cercetare aici, jurnaliști străini venind acasă la Brâncuși și câte altele...
În repetatele-i deplasări pentru cercetare în Gorj familia mea a avut bucuria să îl găzduiască. Și de aici... multe proiecte, punți culturale care au unit lumi diferite - lăutarii din Gorj la MȚR, la Viena, la Geneva, si în câte alte locuri, doctoranzi români și străini trimiși la cercetare aici, jurnaliști străini venind acasă la Brâncuși și câte altele...
”Pentru mine, de când l-am cunoscut – adică acum mai bine de patruzeci de ani -, Viorel Gârbaciu a însemnat Gorjul. Iar Gorjul a însemnat, pentru mine, terenul meu antropologic de predilecție, zonă în care am fost pentru prima dată în 1973 și în care am revenit apoi, de prin 1977, în fiecare an. A existat astfel un soi de identificare inconștientă antropologie – Gorj – Gârbaciu.” – o parte din gândul pe care domnul profesor mi l-a transmis, virtual, la greaua-mi pierdere...
Pentru mine, domnule profesor, ați fost și rămâneți cel mai bun om pe care l-am întâlnit!
Mulțumesc! Pentru sfaturi, pentru vorbele pe care o să le păstrez mereu în inimă și gând, pentru onoarea de a împărți cuvinte și gânduri, pentru bucurie!
Mulțumesc! Pentru sfaturi, pentru vorbele pe care o să le păstrez mereu în inimă și gând, pentru onoarea de a împărți cuvinte și gânduri, pentru bucurie!
Am văzut zilele astea la ”priveghiul și în lumea lui Vintilă” motivele pentru a merge mai departe în nebunia zilelor noastre – iubire, respect, prietenie. Și dor, mult dor...
Ce frumoasă e lumea când se adună energiile, se unesc gânduri și simțiri...
Despre asta e vorba până la urmă, despre a fi laolaltă – uniți de bucuria din ochii, gândul și sufletul cârmuitorului.
Ce frumoasă e lumea când se adună energiile, se unesc gânduri și simțiri...
Despre asta e vorba până la urmă, despre a fi laolaltă – uniți de bucuria din ochii, gândul și sufletul cârmuitorului.
Drum bun!
În timpuri urâte, de stat în casă, tehnologia și spațiul virtual ne ajută să comunicăm.
Fără posibilitatea întâlnirii într-o curte cu prieteni, așa cum îi plăcea tatălui meu, pentru aducere aminte, vă propun să îi ascultați vocea și poate să îi trimiteți un gând lui Viorel
Fără posibilitatea întâlnirii într-o curte cu prieteni, așa cum îi plăcea tatălui meu, pentru aducere aminte, vă propun să îi ascultați vocea și poate să îi trimiteți un gând lui Viorel
Ce dor nebun de tine tata
Ai grijă de noi,
Ai tăi
Ai grijă de noi,
Ai tăi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu