14/03/2020

Jocul cu numerele


Vad tot felul de statistici si de numere vehiculate zilele acestea. Unele ii fac pe unii sa se bucure, pe altii sa se ingrijoreze, iar pe cei mai multi ii nedumeresc aducand-le si mai multe intrebari. Ceea ce trebuie spus de la inceput este ca statistica este o stiinta „exacta” – daca imi permit sa spun asa. Statistica prezice cu probabilitate foarte mare ceea ce se va intampla intr-un grup mare de indivizi. De exemplu 3% din pacientii cu virus vor muri. Pe un grup mare – adica la nivelul tarii – acest numar va fi foarte aproape de ceea ce comunica altii. Statistica nu poate spune insa ce individ va muri. Mai clar – statistica spune ca din o suta de oameni, trei vor muri cu siguranta, dar nu stie care sunt acei indivizi. O alta statistica ne sugereaza care ar putea fi acesti pacienti (grupa de varsta, bolnavi).
Statistica este o ramura a matematicii foarte dificila (eu nu am pretentia ca o inteleg) si de aceea anumite numere pe care le vehiculam, ne pot face sa cadem in capcana foarte usor. Aceste aspecte care ne fac sa ne inselam se numesc biasuri. Voi da cateva exemple.
De ce creste mortalitatea in Italia? Unde este biasul si unde ne-am inselat acum cateva saptamani cu asemanarea cu gripa? Pare tot mai evident.
Gripa are o mortalitate de 0,1 % in conditii de pace, in conditiile tehnologice si sanitare actuale, intr-un sistem care functioneaza normal. Suprapopularea spitalelor din Italia a dus la anularea acestor conditii si tratarea pacientilor in conditii corespunzatoare vremurilor dinainte de a avea ventilatoare – cat sa fie anii 40? 50? 60? Infectionistii si epidemiologii au dreptate cand spun ca e aproape ca gripa. Asa si este. Doar ca e ca gripa care era tratata in 1940, cu conditiile de atunci. Care era mortalitatea gripei atunci? Daca raspundem corect la aceasta intrebare e posibil sa intelegem aproape exact ce se intampla in Italia. La acea mortalitate de atunci mai trebuie adaugat un factor agravant. Gripa tratata inainte de existenta ventilatorului era tratata cu suficiente resurse. Despre ce resurse vorbim? Pentru aceasta trebuie explicat exact ce este un pat de ATI sau un ventilator.
Ventilatorul este un aparat prin care pacientul care nu isi mai poate sustine respiratia singur, este conectat la acesta pentru a putea respira. Pacientul este conectat la aparat in speranta ca in zilele in care este conectat, sistemul sau imunitar lupta si se vindeca si pacientul va putea fi deconectat pentru a respira singur.
In tara exista un numar limitat de ventilatoare care sunt in mare parte ocupate. Pentru a avea unul liber trebuie fie sa se vindece cineva, fie sa moara cineva. Alta cale nu exista. Cum sa nu existe? Cumparam.
Oare e posibil sa cumparam? Oare italienii nu ar fi putut cumpara? Probabil ca au si cumparat. Problema nu e insa de un ventilator, ci de ceea ce vom numi in continuare o unitate pat ATI. Unitatea pat ATI este acel pat de spital, aflat intr-o infrastructura tipica performanta, care detine toate resursele posibile de tratament pentru o anumita patologie cu resursa umana dedicata. Conform standardelor de tratament, unui astfel de pat ATI trebuie sa ii alocam un post de asistenta per pat, adica, pentru a inchide turele, asta inseamna 4 asistente minim si tot atatea infirmiere. Per pat! Deci degeaba cumparati ventilatoare, pentru ca o asistenta poate avea grija corect de un pacient, doi, maxim 3 (in conditii de criza), dar deja aici devine problematic si standardul de tratament scade. Ce se intampla cu acesti pacienti la care exista prea putin personal probabil stiti – escare profunde, infectii, bronhopneumonii, nu vor fi spalati la timp, intorsi pe o parte sau alta la timp. Deci ii pierzi. Aparitia unei escare la un pacient este un indicator clar al tratarii si ingrijirii suboptimale. Poti sa iei tu toate ventilatoarele, daca nu ai asistente si infirmiere, nu poti trata mai multi pacienti. Daca nu ai medici, nici atat nu poti sa tratezi. Nu poti intuba pe cineva si lasa nesupravegheat.
Se vehiculeaza tot mai frecvent franturi de informatii fara a prezenta un tablou general. Avem in tara peste doua mii de ventilatoare si cateva mii de paturi de ATI am aflat cu totii. Ce lipseste din aceasta informare? Pai nimic mai mult decat informatia ca sunt pline. Cu cine? Cu pacientii normali care inca se imbolnavesc. Desigur ca pot fi eliberate o parte din ele prin amanarea unor operatii care nu sunt urgente, doar ca operatiile cronice ce sunt amanate o perioada, incep sa devina urgente. Nu poti amana o operatie doi ani. In neurochirurgie putine sunt operatiile ce pot fi amanate. Daca le poti amana doi ani, probabil ca pacientul nu avea deloc indicatie chirurgicala. Acelasi lucru e valabil si in celelalte specialitati. Cum sa amani o apendicita, sau patologia neoplazica (cancerele) sau transplanturile. Toate aceste operatii trebuie sa se intample. Deci, se poate obtine o scadere a pacientilor care necesita ventilare mecanica pentru o perioada de cateva saptamani, maxim o luna, dar apoi, toate interventiile pe care le-ai amanat te prind din urma si devin ele insele urgente. Poti crea un buffer de cateva saptamani preluand asistente, infirmiere si medici de la alte sectii, dar acest lucru nu poate fi de prea lunga durata intrucat populatia va continua sa se imbolnaveasca de patologia obisnuita, pacienti care nu vor putea fi neglijati in detrimentul celor cu viroza intrucat se vor ridica probleme profunde de etica.
Deci intrebarea corecta nu este cate ventilatoare avem in tara. Intrebarea corecta ar fi cate paturi de ATI care sa trateze patologia cu coronavirus avem libere in tara? Raspunsul e de ordinul zecilor, sau catorva sute cu indulgenta. Daca ne uitam la ce se intampla in Italia, este mult prea putin. In plus, resursa umana se va epuiza. Se va epuiza atat prin efort, cat si prin contaminare (vezi spitalele inchise sau carantinate).
Inca nu e clar de ce trebuie sa stai in casa daca poti?
Daca ne luam dupa Angela Merkel 70% din populatie va face viroza aceasta. La 20 de milioane de romani, 70% inseamna 14 milioane de infectati. Acesta este worst case scenario. Speram ca vor fi mai putini. Dar daca se vor infecta toti deodata, vor avea nevoie de paturi de ATI conform tot a statisticii aproximativ 10% din infectati, adica peste un milion de oameni au nevoie de paturi de ATI. Ce facem noi cu cele cateva sute? Absolut nimic. Din cauza asta mor oamenii in Italia. Efectiv cei care au nevoie de ATI in Italia, nu sunt tratati. Practic in Italia observam evolutia naturala a bolii. Cum am putea totusi rezolva problema? Speram ca numerele vehiculate sa fie totusi mai blande. In sensul ca statistica pierde multe cazuri asimptomatice. Speram. Speram la un bias al statisticii actuale. Apoi mai speram ca nu facem toti deodata. Daca nu facem toti deodata, exista sansa ca cei care au nevoie de ventilator sa aiba acel ventilator (unitate pat ATI) disponibil: prin vindecarea sau decesul cuiva.
De ce sa stam in casa? Pentru a castiga ceva timp.
Sa facem o analogie absurda – tot orasul Craiova vrea sa vada un film. Ai cateva luni la dispozitie sa il vezi. Daca nu il vezi mori. Cinematograful are 70 de locuri. Cu cat iesi din casa mai repede cu atat trebuie sa vezi filmul mai repede. Cam in doua saptamani. Daca te intorci acasa trebuie sa vada si familia ta filmul. Tot in doua saptamani. Daca nu il vedeti in doua saptamani muriti. Ce sperante ai? Ori ca iesi acum, ori peste cateva saptamani? Nu ai cum sa prinzi loc. Ei bine ai sanse. De ce? Pentru ca e foarte posibil ca peste cateva saptamani sa fie doua cinematografe. Si mai e posibil ca peste o luna doua sa apara pe Netflix in fiecare casa. Ca sa avem netflix in fiecare casa, trebuie sa ii ajutam acum si sa ii lasam sa mearga la film pe cei care efectiv nu au incotro. Daca stai in casa si nu te plimbi aiurea, e foarte posibil ca sa nu mai ai nevoie sa joci acest joc absurd al numerelor in cateva luni.
Statistica ne spune ca in maxim o saptamana sistemul medical romanesc va fi foarte tensionat. La fel de tensionata va fi si populatia. Sper in probabilitatea de a ma insela. Daca nu se va intampla nimic, totul e ok. Dar daca se va intampla un scenariu mai sumbru, trebuie sa fim pregatiti si sa nu fim luati prin surprindere. Statistica altor tari ne spune ca este foarte posibil sa ne confruntam cu o situatie foarte dificila. Cu cat stam mai mult in casa, cu atat avem sanse mai mari cu totii. Lucrati de acasa daca puteti. Daca trebuie sa mergeti la lucru, mergeti, dar nu treceti inutil si pe la mall sau la prieteni. Nu faceti vizite inutile. Fiti calmi, lucizi si calculati. Cel mai probabil este ca tu nu vei pati nimic, dar exista o sansa mare ca parintii sau bunicii tai sa aiba de suferit. Fii bland cu ei! Ai sansa unica de a le da sansa de a isi continua viata normal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu