Omule... să-ți fie rușine! Ai ajuns fără
milă, fără rușine, fără compasiune, fără iubire, fără grijă și atenție față de
tot ce te înconjoară. Omule, ai ajuns cel mai josnic animal de pe pământ. Omori
din plăcere sau din prostie. Omori pentru câștig sau din orgoliu. Omori din
cruzime pur și simplu... Nu ai respect pentru Natură. Nu respecți nimic din ce
e viu. Vinzi tot. Omori tot. Distrugi tot. Trădezi tot. Consumi tot... toate
pentru câștigul tău personal! Vei consuma tot până la
autoconsum... vei dispărea dacă nu vei respecta VIAȚA sub orice formă a ei.
Câteodată mi-e rușine că sunt om... din ce în ce mai des... Degeaba toate
cuceririle științifice dacă pierzi iubirea și smerenia în fața miracolului Vieții!
Vreau legi serioase care să apere fauna și flora României! Vreau legi care să ocrotească bogăția faunei și florei din România. Vreau pedepse mari pentru cei ce distrug fauna și flora României.
Vreau legi serioase care să apere fauna și flora României! Vreau legi care să ocrotească bogăția faunei și florei din România. Vreau pedepse mari pentru cei ce distrug fauna și flora României.
În 2009 scriam în Jurnal...
„România ca un animal, un urs anesteziat
cu ochii tulburi. România… imagine de urs înfometat ce caută noaptea în gunoi,
pe furiș… de frică… Urs cu ochi triști, înfometați, ce caută în gunoi. Urs cu
lanțuri la picioare și clopoței, pus să danseze spre batjocura mârlăniei. Urs
cu tinichea de coadă, urs înșelat, mințit, furat, scuipat, alungat, înfometat…
Înșelat. Cam așa arată România mea care mă doare fizic, până la junghi. Imagine
de animal anesteziat, cu ochii tulburi, care nu știe unde și ce, încotro și de
ce.
Dacă am vreo dorință, e ca ursul ăsta batjocorit să se trezească din anestezie… să muște până la sânge în dreapta și-n stânga… să-și recapete statutul de specie superbă, puternică și verticalitatea lui demnă, să învingă. Pentru Dumnezeu, în țara asta au fost și sunt valori superbe, nu se poate să ne lăsăm anesteziați și eutanasiați! În țara asta s-a murit și s-a trăit demn și cu principii… În țara asta, care e ca un blestem de dragoste pentru mine…”
Dacă am vreo dorință, e ca ursul ăsta batjocorit să se trezească din anestezie… să muște până la sânge în dreapta și-n stânga… să-și recapete statutul de specie superbă, puternică și verticalitatea lui demnă, să învingă. Pentru Dumnezeu, în țara asta au fost și sunt valori superbe, nu se poate să ne lăsăm anesteziați și eutanasiați! În țara asta s-a murit și s-a trăit demn și cu principii… În țara asta, care e ca un blestem de dragoste pentru mine…”
