S-a sfirsit anul 2018. Vine vremea bilanțurilor si clasamentelor pentru anul răposat. In curind vor incepe să se dea premiile. Cele mai multe inventate ca să se afle cineva in treabă. Nu au prestigiu, nu impun regizori, pictori, scriitori. E o treaba discreta in interiorul breslei. Se bifează o activitate, cum îmi zicea un grangur din ministerul culturii deunăzi. Se mai împart și niște bani. Se intimpla rar, sunt fff puțini, îti ajung de o bere sau de un taxi care să te ducă acasă.
În ianuarie/februarie ar fi normal să vedem publicată de exemplu lista celor mai vindute cărți în 2018. Ce ar fi rău în asta? Nu vă emoționați, nu va apărea un asemenea clasament, tirajele sunt un secret fff bine păstrat de edituri. Nici măcar autorul nu află adesea cite exemplare s-au tipărit din cartea lui și cîte s-au vindut. Și cine dă cifre, cu o jumătate de gură, mai curînd minte. Mi-a spus patronul unei mari edituri. E o chestie despre impozite si taxe, despre profit si despre drepturi de autor – plătite parțial sau deloc. Mai ales la traduceri se petrece minunea. Imi mărturisea recent un redactor cu care mă contraziceam pe subiect. Eu ziceam că e posibil să se facă și la București ca în Occident – unde cifrele sunt la vedere și presa publica săptămînal topurile de carte pe baza de cifre. Faptul stimuleaza cererea de carte si concurențaa, stîrnește interesul cititorilor in jurul unor titluri, produce bestsellers. Toată lumea implicată are numai de ciștigat. Eh, chestiunea este ca la Bucuresti editurile vor sa cistige numai ele, cu fff rare excepții. Efectul pervers este falsificarea ierarhiilor și aparitia unor asa-zise succese, clasamente, fără legătura cu realitatea. Falsele succese de librarie si falsele valori fac ravagii. Asa si falsele reputații.
Perioada asta încurcată m-a găsit calm, ca să nu zic amuțit. Motivul este simplu. Am văzut prea multi medici în ultimele zile si nopti, mai multi decit degetele de la mîini. Motiv f. tare să devii calm, să te descarci nervos. Încercați experiența, renunțați din 2019 la Rudotel. Preumblati-vă – nu prin malluri ci – prin clinici medicale, prin centre de analize, etc. Lăsați-vă consultat, ascultați diagnosticele care nu seamăna unul cu altul. Unul zice că am ceva cu bila. Altul cu inima, un infarct. Altul că este o criză de ficat. Altul că e o treabă cu colonul. Altul că am o piatră la rinichi. Totul a plecat de la o simpla vomă in aeroportul Otopeni dimineață, pe 18 dec. De la medic la medic sunt alt personaj și alt bolnav, firește. Lăsați-vă așadar expertizat, întors pe toate fetele. Nu va rămîne decît să ascultati apoi potopul de vești proaste.
RăspundețiȘtergereĂstia se uită la mine ca la un mort sau pe aproape. Kilometrajul meu coboară spre zero. Vă asigur că nu vă mai arde de caft și nici de chelfăneală. Supărarea pe viață îți trece urgent. Te calmezi ca prin farmec. Dispar instantaneu și arțagul și răutatea, frustrarea și toate sentimentele negative. Ce ură, ce resentiment, ce dispreț, ce adrenalină!? Te mulțumești să constați că încă ești aici.
STELIAN TĂNASE
DSKREPORT
Stelian Tănase
RăspundețiȘtergereIngrijește-te mai bine să ai cititori, să ai tiraje. Mi se pare mai sănătos decit să faci 13/14 pe lingă juriile formate din insi fără acoperire, fără gust, fără operă – pioni intr-un război subteran pentru bani, glorie, statut. Trebuie să faci parte dintr-o mafie! De unul singur nu răzbești. Unde mai pui că adesea tipii nici nu citesc cărțile pe care le premiază sau le ignoră. Dacă ești pe listă îl iei, dacă nu. Pricep, face și mai nerăbdător. Ce sunt juriile astea care acordă premii? Adică? fac au. Ce legitimitate au? Habar nu am! zic prudent, că-l știu că umbla cu vorba. Resentimentele din lumea literară sunt mai puternice ca oriunde. Aici autorii se detestă la meserie. Să-ți zic eu, face vesel. Zi! te ascult. Sunt niște găști care fac jocuri. Așteapta să le stai pe la uși, să îi pupi pe fese…