10/01/2019

O Plecăciune în fața Limbii Române

Discursurile liderilor români şi europeni, care au marcat la Ateneu, preluarea oficială şi festivă, de ţara noastră, a preşedinţiei rotative a Consiliului European, au fost în limitele normale ale momentului. Surpriza a venit prin discursul rostit de la un capăt la celălalt, în limba română, de Donald Tusk, preşedinte al Consiliului European.
“Sunt convins – a spus el între altele – că în aceste şase luni veţi interpreta cu energie şi înţelepciune o adevărată rapsodie română. Sunt convins că preşedinţia dumneavoastră va fi la fel de energică precum rapsodia lui George Enescu”.
Discursul său a ieşit din tiparele obişnuitului nu numai prin rostirea impecabilă în limba română (Tusk e polonez), prin trimiterile la personalităţile acestei ţări, prin efortul făcut de a cunoaşte profund viaţa şi cultura României, ci şi prin sinceritatea de a puncta unele lucruri grave care ne dor şi pe noi sau mai ales pe noi.
Au vorbit curtenitor faţă de gazde, sub cupola Ateneului Român, care adună în el istorie şi har, şi alţi fruntaşi europeni, dar nimeni nu a produs ropotul de aplauze obţinut de Tusk.
Poţi fi politician – iată – şi altcum, inspirat, sincer, curajos, nebâlbâit, spunând ce e de spus. Iar acest polonez, care ne va sprijini în munca importantă ce ne revine în aceste şase luni, ne-a dat o primă lecţie, făcând o plecăciune în faţa Limbii Române. Mulţumim nobile Pan Tusk!

7 comentarii:

  1. Doru Braia

    AM FOST LA MITING...

    Astă-seară, cu ocazia preluării de către România a Președinției rotative a Consiliului Europei...

    Noi, cam tot atâția câți au fost în sală, am fost afară, într-un frig năprasnic, iar "Ei" înăuntrul călduros al Ateneului, pentru care toți românii au dat cândva câte un Leu...

    Cu "Ei", împreună, infractorii Adrian Năstase și Adrian Severin...

    Cu noi, la fel de înghețați bocnă, venerabilul MIHAI ȘORA și maestrul DAN GRIGORE...

    Înăuntru, discursuri unsuroase ipocrite...

    Afară, sloganul:

    EUROPA, VREM SĂ ȘTII, AU FURAT DE LA COPII !

    RăspundețiȘtergere
  2. Președintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a ținut un discurs entuziasmant joi seară la Ateneul Român. Vorbind într-o română cursivă, Tusk a spus în aplauzele sălii că prima mașină din familia sa a fost o Dacia 1300, deținută de socrul său. Tusk a citat din Mircea Eliade și Andrei Pleșu și a ținut o pledoarie impresionantă pentru statul de drept și valorile europene.

    ”Fac apel la români să apere libertatea, integritate, statul de drept și Constituția cu aceeași hotărâre cu care a apărat portarul Helmuth Dukadam cele 4 penalty-uri în finala Cupei Campionilor de la Sevilla. Atunci mi s-a părut imposibil, dar el a reușit. Și voi veți reuși! Vă asigur de tot sprijinul meu”, a spus Tusk. ”Fac apel la români să apere fundamentele civilizației noastre europene”, a mai spus președintele Consiliului European.

    ”Sunt convins că veți interpreta o adevărată Rapsodie română. Sper că veți acționa în spiritul proverbului „Omul sfințește locul“. Sper că veți acorda importanța necesară respectării regulilor. Respectarea regulilor și atașamentul față de principii sunt esențiale. Celor care fac eforturi de a apăra valorile europene le spun: Continuați și luptați!”, a adăgat Tusk.

    ”Mai mult decât mașinile românești mă fascinează intelectualii români, precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Andrei Pleșu, Tristan Tzara, ca si sportivii precum Nadia Comăneci”, a adăugat liderul european.

    Tusk a respins și tentația suveranismului și a vorbit despre nevoia unei Europe puternice.

    RăspundețiȘtergere
  3. Donald Tusk, președintele Consiliului European, s-a adresat audienței în limba română, la ceremonia prilejuită de preluarea de către România a președinției Uniuniii Europene. Înaltul oficial european a citat din Mircea Eliade și din Andrei Pleșu. „Toate obstacolele ne par ca ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi sau ferestre”, a citat Tusk din Pleșu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mihai ȘORA
    2 minute ·
    Dragi prieteni,
    la această oră târzie, privirea severă a Domnului Enescu spune:
    „Rușine să le fie!“.

    Îi mulțumesc că a fost cu noi în stradă
    și vă doresc tuturor noapte bună.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristian Tudor Popescu

    Dacia 1300, prima mașină a familiei Tusk, cum a mărturisit în românește Donald Tusk, președintele Consiliului European, s-a dus până în satele cele mai îndepărtate ale României. Tajani, Juncker, Tusk au citat din mari personalități românești, Grigore Gafencu, Emil Cioran, Nichita Stănescu, George Enescu, Brâncuși..., au pomenit momente marcante ale istoriei noastre – a putut astfel să înțeleagă orice român că pe liderii europeni chiar îi interesează țara asta. Mai mult, că vor să ne câștige de partea lor, că au nevoie de noi în această perioadă plină de dificultăți pentru Uniunea Europeană. Asta m-a făcut să mă simt mândru că sunt român, ceea ce rar am prilejul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Emilia Ivancu

    Discrepanță: aseară, Veorica și Ciordache au folosit cuvinte mari - onoare, demnitate, mândrie, datorie, respect, responsabilitate, încredere - toate de câteva ori, cerșite, artificiale, fără suflu și fără credință în ceea ce ele înseamnă. Donald Tusk a folosit cuvinte mai puțin pompoase - Dacia 1300, fotbal, lumină, întuneric, eroi, imaginație, socru - plusate, ce e drept de nume sonore, gen Eliade, Cioran, Pleșu, Duckadam, dar care niciodată nu au fost rostite de vreunul din cei din guvernul de azi - și, pam-pam- efectul a fost invers Cuvintele mărețe s-au risipit chiar când au fost rostite, lăsând un gol uriaș în locul sensurilor lor și cuvintele simple au răsunat și mai răsună și azi, ele vor răsuna multă vreme de aici înainte. Cuvintele sunt primele care trădează, mai ales când ele se simt trădate -lucru pe care politicienii români nu cred că îl vor înțelege vreodată, cel puțin, nu aceia de la Ateneu, pentru că ele sunt vii, dar asta e o treabă prea complicată...mult prea complicată pentru adunătura de lighioane din fruntea țării.

    RăspundețiȘtergere
  7. Gabriela Panaite

    Mi-am mai pus o tură discursul lui Tusk de la Ateneu, după live, curioasă dacă impresia rezistă și la a doua audiție. Rezistă.

    L-am remarcat pe Donald Tusk în timpul crizei financiar-economic-psihologice cu debut fățiș în 2008. Era premier al Poloniei. O grămadă de state europene începeau să aibă probleme, Polonia era nu doar stabilă, ci pe plus.

    M-am amuzat serios, apoi, tot prin 2008, cum a rezolvat Tusk o situație cu președintele polon Lech Kaczyński, în conflict ei doi, cel din urmă voind să meargă, cu sila, la nuș ce summit de la Bruxelles. L-a lăsat fără avion prezidențial pe bunul Lech, avionul cu pricina aflându-se pe inventarul executivului de la Varșovia. Și acum mă distrez :))) Mai ales că și la noi era râcă între Tăriceanu (premier) și Băsescu (președinte), doar că Băsescu n-ajunsese, încă, foarte jucător, exceptând "bilețelul roz", iar Tăriceanu, după momentul ferm al refuzului demisiei, mergea pe ceva de genul "ignore" sau "click dreapta, delete" cu prezidentul autohton.

    Ce să zic? Mă bucur că oamenii pe care îi remarc reconfirmă, la nesfârșit, că merită remarcați și că intuiția mea fabuloasă își păstrează lipsa de breșe (dacă n-are cine știe ce noroc porcesc vreun "binom" sau așa ceva)

    RăspundețiȘtergere