Uneori, „e” e tot ce contează

Dragă F.,

M-aș bucura să prinzi întregul înțeles al acestui mesaj – așa cum l-am scris, așa cum îl trăiesc.

Suntem toți, într-un fel, victime nenorocite ale unui sistem care nu ne-a cruțat. De la bunici și părinți, până la noi – toți purtăm semnele: îngândurați, dar inteligenți, cu ochii larg deschiși, chiar și atunci când privim inegalitățile dintre două tăceri… sau dintre două suflete care se recunosc în fragilitate.
Între un adevăr greu și o speranță care, deși firavă, încă nu vrea să moară.

De ce îți scriu asta?

Pentru că ești mai tânăr decât mine, pentru că ești altfel decât alții. Și nu sunt mulți din cei care nu și-au găsit locul în neorânduieli sau în legi.
Pentru că ți-ai făcut timp să mă citești. Nu o dată. De câteva ori – și le pot număra pe degete.
Pentru că m-ai dus, cum se spune, în al nouălea cer.
Pentru că știi ce înseamnă o carte.
Pentru că ții la poezie.
Fie ea și „Sărăcie de noi” – (ura! Like!) – nicidecum sărăcie de tine.

Cu încredere și recunoștință,
E.