O spaimă, două spaime

Și eu am tras o spaimă, ieri.

Eram într-un supermarket. Câteva cumpărături, în special, lămâi pentru siropul de soc. Pe când eram la rând, aproape de plată, mi se părea că-mi lipsește ceva. Caut în dreapta, în stânga, nimic. Doar coșul cu cupărături. În urma mea, un tânăr. mirat de gesturile mele, mai ales auzindu-mă că mi-a pierdut plasa, se uita în aceleași direcții. Am stat câteva clipe să-mi amintesc ultima oprire. Da! Am găsit și locul unde am depozitat-o. La intrare, în cutia cu Nr. 1.

Ca să vezi (cum ar spune cineva)! Prea îți place să te agiți!

Vai, Doamne, vă rog să mă iertați! Emoții firești! Atât! (#Eli Gîlcescu)

Am tras o spaimă. (#Florin Negruţiu) 

„Missed call... Mama... la 8.32”

O sun înapoi. Nimic.

Îl sun pe tata. Nimic.

Mai trec 5 minute. Sun. Nu răspunde niciunul.

Încep să mă agit, iau o gură de cafea, fac ture prin cameră. Mă uit pe geam cum plouă: ceva rău s-a întâmplat, cu siguranță, altfel n-ar fi sunat cu noaptea în cap...

Îmi iau la rând „vulnerabilii”, nici nu vreau să mă gândesc... Unde mi-oi fi pus cămașa neagră? Câte zile ține acum... nici nu vreau să mă gândesc ce... De ce nu răspunde, domne, niciunul?!

Într-o bună tradiție de familie, mă gândesc automat la ce e mai rău, mă încarc, mă ambalez, mă duc fix în punctul negru, tragic, irațional. Cât fac pe vremea asta până la Brașov? Încerc să mă liniștesc, gândindu-mă că poate a apăsat din greșeală pe telefon la 8.32... Dar dacă e undeva, „într-o râpă”, în ploaie și cere ajutorul? Îmi alung repede gândul: unde să fi plecat la ora asta, pe ploaia asta?! Ce să caute prin râpe? Dar mama nu sună niciodată la ora asta decât dacă s-a întâmplat ceva. Nu, clar e ceva. Ceva rău, în ton cu vremea, legătura e evidentă.

Mai fac o încercare. Sun din nou pe telefonul lui tata, îl las să sune lung, chinuitor. Se aude o voce... vie... a maică-mii. Am pulsul mărit, îmi zvâcnește o venă:

- Ce s-a întâmplat? De ce nu răspundeți?!

Mama nu înțelege de ce sunt atât de agitat:

- Te sunasem să-ți spun la mulți ani de ziua copilului!

Mă scurg pe canapea:

- Măi, voi sunteți sănătoși la cap?!...

Altfel sunt bine. La mulți ani copilului din voi! Continuați!