La coborâre, i-am atras atenția domnului rotofei numai bun de muncă despre condițiile din toaletă. Faceți ceva, zic. Totuși, WC-ul este eticheta unui loc, spune foarte multe despre oameni.
Răspunsul te face să-ți dai seama că la CFR Călători nu este vorba numai despre lipsa banilor și veșnica lipsă a investițiilor. Nu e nici despre PNRR și bani europeni. E despre nesimțirea fără margini a multora dintre angajați, acești făcători de nimic, care se plimbă de colo-colo pe banii noștri, primind invariabil leafa lună de lună (din prețul biletelor și subvențiile de la buget) și exersând ridicatul din umeri.
Și eu ce să fac, să vină ministrul, să vină cine vrea. Nu-i treaba mea. La plecare, cineva a semnat că trenul e pregătit pentru călătorie.
Nu am pus semn de exclamare la fiecare replică a domnului cu pricina, pentru că în nesimțirea lui, nu era loc decât de intonație de vreun fel, ci doar de punct. Punct și de la capăt, în traducere eu doar îmi iau leafa ca să fac nimic și-s mulțumit.
I-am mai spus că poate face rapoarte, poate transmite șefilor de mai sus că sunt călători nemulțumiți, că trebuie reparate lucrurile, că trebuie schimbat capacul de wc, că trebuie montate piese acolo unde lipsesc, că trebuie curățate, că e o chestiune de a fi gospodar.
Faceți sesizare cui vreți, e dreptul dumneavoastră, tot cu punct la final, a fost sentința finală a domnului numai bun de muncă, plictisit că trebuie să asiste la prelegeri la ora 23, pe un peron de gară de provincie, când am coborât la Sibiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu