13/03/2021

Ultrabogatul

... sau jocul „de a fi și a nu fi“

Brasov. Anul 1949. Intr-o casa din strada Cerbului o familie cu 2 copii incearca sa supravietuiasca perioadei de dupa razboi. Traiau la parterul unei case cu alte familii inghesuite in spatii mici. Tatal roman. mama rroma aveau un baiat si o fetita si locuiau in acelasi spatiu cu familii de maghiari, sasi. Nu era usor caci fiecare familie incerca sa supravietuiasca si nu prea mai erau alimente, bani si locuri de munca.

Brasov. Anul 1950. Echilibrul familiei se rupe cand tatal moare neasteptat si tot greul ramane in sarcina mamei care se scula dimineata devreme si incerca sa se duca prin oras sa gaseasca ceva de lucru. Pentru baiatelul de 11 ani a venit un mare soc. Au ajuns in situtia sa se bucure la o bucata de paine sau mamaliga, sa simta vulnerabilitatea in fata mortii, a rasismului, a mizeriei , a saraciei. Foamea a devenit atat de mare incat cel mai mare aliat era visul. Si-a imaginat intr o noapte in care stomacul urla de foame cum ar fi sa se trezeasca a doua zi si pe masa sa gaseasca cele mai bune feluri de mancare si bogatii neasemuite care sa straluceasca puternic: aur, diamante, bijuterii, bani nenumarati cu care sa poata cumpara orice si cu care sa poata face ce vrea.

Sansa lui a venit dupa cateva luni cand cineva din acea casa, o femeie, posibil sasoaica, s-a apropiat de ei si a inceput sa ii ajute cu mancare. Un timp mai tarziu a primit si dragoste si pustiul a inceput sa se uite cu mare incredere spre viitor avand si suportul mamei si al surorii lui.

A deschis ochii spre oras si spre societate si a inceput sa faca sport. A vazut ca in societatea de atunci, daca faci sport, poti sa fii respectat, ai cata mancare vrei si nu mai esti obligat sa intri in fabrica sa dai la pila. Nu era foarte talentat dar avea altceva care tinea loc de talent:placerea de a face sport si o ambitie fenomenala, dorinta de a si depasi limitele si de a fi numarul unu.

Intr o zi a vazut ceea ce lui i se pareau a fi doi boieri pe un teren de tenis. In fapt erau doi doctori dar hainele lor albe si sportul ciudat pe care il jucau l-a fascinat si a inceput sa le aduca mingile.

Era un fel de ping pong dar pe un teren cat unul de baschet aproape. Nu stia sa joace dar experienta lui de la ping pong l a facut sa il bata la puncte pe unul dintre ei atunci cand partenerul sau lipsise si asta i a dat o incredere mare ca poate sa se apuce de acest sport "boieresc".

In urmatorii cativa ani s a inaltat si a ajuns sa fie puternic si competitiv si in hochei si in tenis. A ajuns sa joace o finala de tenis de camp si a fost luat la ochi de protipendada comunista. Li s a parut ca e modelul perfect pentru noua societate caci e foarte ambitios si are si origine sanatoasa cum se spunea atunci.
Sansa cea mare pentru el a fost ca unul dintre cei mai influenti politicieni l a simpatizat si l a luat sub aripa lui. A ajuns sa aiba sansa sa plece la concursuri afara pe la 19 ani si inainte de a pleca la un turneu a avut parte de o mare surpriza. Protectorul lui, al doilea om in stat la acel moment i a spus ca nu dă bine sa nu aibă si o diplomă caci era un reprezentant al comunismului asa ca l a ajutat ca in numai 4 luni sa faca doi ani de liceu si sa isi ia si bacalaureatul.

Atunci a inteles tanarul de 19 ani ca daca cunoaste pe cine trebuie multe usi se deschid in fata lui si multe se pot rezolva.

Un an mai tarziu a devenit campion national la tenis de camp si a primit inca un cadou din partea prietenului sus pus in nomenclatura comunista: a fost luat la o partida de vanatoare.

Atunci a inteles ca exista si o alta viata decat cea prezentata in ziare si la televizor de catre partidul comunist. O viata in care in plina constructie a socialismului sovietic erau la noi oameni care isi permiteau sa faca vanatori precum lorzii englezi si aveau mese imbelsugate. Asa a invatat tanarul de 20 de ani o alta lectie: ca poti avea tot timpul doua vieti: una in exterior in care poti sa plangi de mila saracului si una in interior in care sa poti avea mese imbelsugate dupa vanatori spectaculoase.


Laurențiu Poroineanu

https://www.comisarul.ro/articol/demagogul-suprem_1203247.html&src=3801


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu