Cu pretul vietii-ultima garda
Dintre toate poveștile medicilor-eroi, despre care am avut onoarea să scriu în aceste zile, am ales una, cea care m-a cutremurat pana in străfunduri... senzatia a căzut peste mine aproape pe neașteptate, ca un fulger...
Am citit despre el pe internet... apoi, am ascultat-o vorbind cu nesfârșită emoție, despre el, pe soția lui... o voce extrem de caldă și de vibrantă, de o puritate absolut răscolitoare.
Povestea este a lui... un tanar medic chirurg din Slobozia, in varsta de 43 de ani, Mugur Timofte
... Era in preajma Craciunului si era de garda... una dintre nesfârșit de numeroasele garzi ale fiecarei luni.
Nimic special, o garda ca toate gărzile... ziua ce se anunta una obisnuita, 22 decembrie 2008.
Era pasionat de chirurgie iar cazul pe care il opera ii starnea un interes deosebit, era un pacient cu multe probleme de sanatate colaterale. Operatia era una complexa... si, pentru el, extrem de incitantă... o pregătise, o gândise cu minuțiozitate... fremata de nerabdare..
A intrat in sala pe la pranz si interventia a durat ore bune.totul decurgea conform planului, dar.brusc, a simtit ca i se face rau... a mers si s-a spalat pe fata, in incercarea de a-si reveni... Când s-a intors era desfigurat... colegii au realizat ca e ceva grav si l-au rugat sa ii lase sa termine ei operația...
Nu a acceptat nicicum si a ramas in picioare pana la ultimul fir, prima mana... cum si începuse. Abia după ce a închis, le-a cerut celor din sala sa il duca pe carucior la UPU... le-a spus ca crede ca a facut infarct.
Pana atunci, in sala, nu a avut niciu simptom, absolut niciunul... Era un tip atletic si plin de energie, sanatos tun... nu s-a plâns niciodată de nimic. Colegii l-au resuscitat ore... zadarnic.
Sotia, tot medic, era in masina cu copilul pe drumul catre Constanta, si a fost sunata de colegul lui care i-a spus ca Mugur nu se simte bine... a avut o presimtire ca e ceva mai mult de atat,.. pentru ca subconstientul nu a lasat-o sa il sune pe el si sa il intrebe cum se simte. Auzind ca e posibil sa fie infarct, i-a aranjat chiar ea transferul la un spital din Bucuresti... s-a intors din drum sa il duca in Capitala... era deja decedat!!
De atunci au trecut 10 ani.
Doamna doctor Delia Timofte nu a mai pus niciodata piciorul in Slobozia... nu a mai putut..iar golul din casa si din inima dainuie si acum... A reusit sa mearga mai departe, dar numai pentru ca avea o datorie catre fiul lor, atunci in varsta de numai 12 ani. Acum, este student in Anglia... si el e un invingator... pretul platit de ei amandoi in acesti 10 ani este insa, incomensurabil...
Pacientul a supravietuit operatiei din garda... operatia a fost un succes...
Am citit despre el pe internet... apoi, am ascultat-o vorbind cu nesfârșită emoție, despre el, pe soția lui... o voce extrem de caldă și de vibrantă, de o puritate absolut răscolitoare.
Povestea este a lui... un tanar medic chirurg din Slobozia, in varsta de 43 de ani, Mugur Timofte
... Era in preajma Craciunului si era de garda... una dintre nesfârșit de numeroasele garzi ale fiecarei luni.
Nimic special, o garda ca toate gărzile... ziua ce se anunta una obisnuita, 22 decembrie 2008.
Era pasionat de chirurgie iar cazul pe care il opera ii starnea un interes deosebit, era un pacient cu multe probleme de sanatate colaterale. Operatia era una complexa... si, pentru el, extrem de incitantă... o pregătise, o gândise cu minuțiozitate... fremata de nerabdare..
A intrat in sala pe la pranz si interventia a durat ore bune.totul decurgea conform planului, dar.brusc, a simtit ca i se face rau... a mers si s-a spalat pe fata, in incercarea de a-si reveni... Când s-a intors era desfigurat... colegii au realizat ca e ceva grav si l-au rugat sa ii lase sa termine ei operația...
Nu a acceptat nicicum si a ramas in picioare pana la ultimul fir, prima mana... cum si începuse. Abia după ce a închis, le-a cerut celor din sala sa il duca pe carucior la UPU... le-a spus ca crede ca a facut infarct.
Pana atunci, in sala, nu a avut niciu simptom, absolut niciunul... Era un tip atletic si plin de energie, sanatos tun... nu s-a plâns niciodată de nimic. Colegii l-au resuscitat ore... zadarnic.
Sotia, tot medic, era in masina cu copilul pe drumul catre Constanta, si a fost sunata de colegul lui care i-a spus ca Mugur nu se simte bine... a avut o presimtire ca e ceva mai mult de atat,.. pentru ca subconstientul nu a lasat-o sa il sune pe el si sa il intrebe cum se simte. Auzind ca e posibil sa fie infarct, i-a aranjat chiar ea transferul la un spital din Bucuresti... s-a intors din drum sa il duca in Capitala... era deja decedat!!
De atunci au trecut 10 ani.
Doamna doctor Delia Timofte nu a mai pus niciodata piciorul in Slobozia... nu a mai putut..iar golul din casa si din inima dainuie si acum... A reusit sa mearga mai departe, dar numai pentru ca avea o datorie catre fiul lor, atunci in varsta de numai 12 ani. Acum, este student in Anglia... si el e un invingator... pretul platit de ei amandoi in acesti 10 ani este insa, incomensurabil...
Pacientul a supravietuit operatiei din garda... operatia a fost un succes...
Ma înclin în fața unor astfel de colegi, cu vocație de îngeri! Ma înclin si in fata familiilor lor ce au reușit să își ducă în tăcere și în demnitate cumplita povară!!
Ei merita cu prisosință respectul nostru!
A fost o onoare sa te cunosc, Delia Timofte!!
Ei merita cu prisosință respectul nostru!
A fost o onoare sa te cunosc, Delia Timofte!!
Domnilor parlamentari din Comisia de sanatate, domnule președinte Corneliu Florin Buicu, domnule senator Adrian Wiener, sta in puterea parlamentului sa schimbe legea astfel încât aceste lucruri sa nu se mai întâmple!
Cum o faceti, ca aprobări un amendament, ca scrieti în statutul personalului medical, nu e treaba noastra...faceti cumva sa fie legiferat demersul asta reparatoriu.
Domnule profesor Stamatian, acest OM a murit subit, fără o suferință anterioară..cum îndrăzniti să numiti populist un demers ce aduce un omagiu unor astfe de medici??
E o lipsă de empatie față de confrații dumneavoastra fără precedent în Parlamentul României. Ne simtim profund jigniți de lipsa dumneavoastra de respect față de memoria celor dispăruți la datorie..în garda sau dupa garda, in cabinet si in sălile de operație!
Marea intrebare este, pe cine reprezentați? Pe noi? Nu cred...
Cum o faceti, ca aprobări un amendament, ca scrieti în statutul personalului medical, nu e treaba noastra...faceti cumva sa fie legiferat demersul asta reparatoriu.
Domnule profesor Stamatian, acest OM a murit subit, fără o suferință anterioară..cum îndrăzniti să numiti populist un demers ce aduce un omagiu unor astfe de medici??
E o lipsă de empatie față de confrații dumneavoastra fără precedent în Parlamentul României. Ne simtim profund jigniți de lipsa dumneavoastra de respect față de memoria celor dispăruți la datorie..în garda sau dupa garda, in cabinet si in sălile de operație!
Marea intrebare este, pe cine reprezentați? Pe noi? Nu cred...
Livia David
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu