Într-o zi rece de decembrie, doi bărbați se pare că l-au îmbrîncit sub roțile unui tramvai care între biserica și Spitalul Colțea și Muzeul Sutzu. Cînd s-a stins, cîteva zile mai tîrziu, pe 22 decembrie, la spital din Str. Ion Mincu, Nicolae Labiș nu a avut lumînări la căpătîi, ci doi securiști, spune Mircea Dinescu: „Îl interogau și atunci. În 1972 mi-a povestit Zaharia Stancu… în biroul lui somptuos: Să-ți spun ceva despre Labiș! Știi că a murit cu securiștii la căpătîi la spital? Doi stăteau la căpătîiul lui și el nu le-a spus ce voiau ei – cine i-a tradus cele două poezii care-i apăruseră atunci, in ’56, intr-o revista maghiară! Și știi cum a murit? Da, călcat de tramvai! L-au împins puțin, tovarășe Dinescu, l-au împins puțin!“.
Stelian Tănase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu