Îmi place băiețelul din imagine; îmi place cum se zbenguie în apa mării și cum, pentru o clipă, întoarce capul spre fotograf. A fost, probabil, una dintre clipele fericite, căci nu intrase încă în malaxorul Istoriei. Dar, odată intrat, și-a păstrat, în chip miraculos, prin nu se știe ce taină a făpturii lui, candoarea copilăriei. Este ceea ce numim, la vârsta adultă, c u r ă ț i a · i n i m i i. Nu cred că ea se poate învăța, după cum nu cred nici că ți-o poți pierde, dacă o ai în tine, oricât de grele, de chinuitoare ar fi încercările prin care treci.
Un an de când…
P.S. Girafa, dragi prieteni, după cum vedeți, era și atunci la datorie.
____
____
Sursa imaginii: Historia
| „Copilul cu coroană. Fotografii din copilăria Regelui Mihai“ |
| „Copilul cu coroană. Fotografii din copilăria Regelui Mihai“ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu