Scrisoare către Dimitrie Stelaru
-------------------------------------------
-------------------------------------------
De mii de ani nu ţi-am mai scris Dumitre
cenuşa dintre noi a dat în floare
îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi
sunt străbătut de-o rană călătoare
cenuşa dintre noi a dat în floare
îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi
sunt străbătut de-o rană călătoare
de când te-ai dus m-am înnoptat şi-aud
cum te caută planetele pe care ai trăit
acum e primăvară vin mugurii pe jos
spre satele pe care le-ai iubit
cum te caută planetele pe care ai trăit
acum e primăvară vin mugurii pe jos
spre satele pe care le-ai iubit
sălbatec ninge-n casa în care te aştept
s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios
mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta
lângă un foc cu flăcările-n jos
s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios
mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta
lângă un foc cu flăcările-n jos
şi umbra mea e leoarcă de sudoare
spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag
aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru
o namilă de greier s-a aşezat în prag.
spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag
aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru
o namilă de greier s-a aşezat în prag.
Rodian Drăgoi
Prăpastia dintre noi
RăspundețiȘtergereStau în genunchi pe buza ei crăpată
ninge cu fulgi enormi dintr-un perete
visului meu i-a mai căzut o roată
iar ţie-ţi mor cuvintele de sete
de când te-ai dus eu doar pe mine mă mai am
nici umbra ta nu-ncearcă să vină înapoi
numai miresmele grădinii îmi bat cu pumnii-n geam
cu genele-am să mătur zăpada dintre noi
Rodian Drăgoi
[poet şi eseist, România, 1951-2018] – Prăpastia dintre noi, din volumul “Rodian Drăgoi, Tata, Minodora şi trandafirul”, Editura eLiteratura, 2017.