.... sau turma de oi care ascultă de un cioban
Imediat ce comuniștii ajung la putere, nu-i mai dau drumul.
În doctrina comunistă există acest postulat: puterea trebuie smulsă și apoi trebuie păstrată cu orice pret. Odată luată, nu se împarte
cu nimeni.
Thierry Wolton
Carmen Dumitrescu
RăspundețiȘtergere29.11.2018, Facebook
Mă uit la ședința solemnă a guvernului din Sala Unirii de la Alba Iulia. Fără sunet. Și plâng. Plâng de dimineață. Că la 100 de ani de la nașterea statului român o văd premier pe Viorica Dăncilă. Nu cred că am avut vreodată vreun moment mai dureros de conștientizare. Îmi iubesc țara. Și simt că mi se rupe inima ca în fața unei blasfemii. Iartă-ne, țară frumoasă! Că din vina noastră ai ajuns pe mâinile unor oameni atât de mici chiar când începeai și tu să te faci mare!
Cel mai bun guvern este cel care nu guvernează deloc; și când oamenii vor fi pregătiți, un astfel de guvern vom avea".
RăspundețiȘtergereHenry David Thoreau
Daniel Vorona
RăspundețiȘtergereavem în faţă o ţară de ceaţă în spate un popor de lapte asprit şi
fără reproş noi suntem pentru că suntem noi ne-am născut muţi
Anca Mizumschi
RăspundețiȘtergerePÂNĂ LA CAPĂT
Acasă, ceilalți vorbesc limba mea, vorbesc despre mituri, despre prima dată când am fost îndrăgostită la 16 ani și mă plimbam pe malul Siutghiolului, despre mama și tata, cu lupta lor pentru supraviețuire. Acasă înseamnă bancurile de la Radio Erevan și înseamnă Europa Liberă, înseamnă – încă înseamnă – frigul nașterii primului meu copil, când ne adunam toți în aceeași cameră în jurul unui calorifer electric care mergea doar două ore pe zi. Și Bulă. Neapărat Bulă, personaj tragico-comic, înrudit cu cimitirul de la Săpânța, înrudit cu râsul de pe urmă atunci când nimic nu ți-a mai rămas, înrudit cu Balcanii, cu Meșterul Manole și cu Zorba. Dar eu am ajuns să trăiesc dincolo.
Dincolo au și ei mituri și frig și insecuritate în oase, dar nu e frigul meu și nu e insecuritatea mea! E altceva! Pot să îi cred, pot să încerc să înțeleg, pot să îi ascult, pot face toate acestea, dar doar ca un spectator. Dincolo eu vorbesc limba lor și nimeni nu vorbește limba mea!
Și pentru că nu pot lăsa ca singurul loc de pe Pământ– unde ceilalți vorbesc ca mine, și nu eu ca ei – să dispară, o să iubesc întotdeauna România. Până la capăt.
" TARA MEA SUSPENDATA" ,Editura Herg Benet ,2018
LA MULTI ANI, ROMANIA!
Victoria D Darida
RăspundețiȘtergereMa gandesc la faptul ca acum 100 de ani, tata batran, DUMITRU(MITRU MARII CHINCII)cu bunicul LOATI si unchiul ILIE ajunsesera dupa zile de mers in carul cu boii, impreuna cu alti gospodari de frunte ai satului, reprezentanti ai TAUTENILOR, la ALBA IULIA, pentru a participa la MAREA UNIRE. Era ger cumplit, imi povestea bunicutul, iar ei erau infofoliti in cergi de lana... atat de frig incat si boilor le pusera cergi, drumul fiind lung si greoi... Dar in ciuda gerului de afara, aveau caldura sufleteasca, si dragostea de glia strabuna care-i unea pe toti cei care doreau UNIREA, fie ca erau Sisesteni, Tauteni, Dumbraviceni sau din alte sate si comune ale Maramuresului. Au fost generatii de ROMANI adevarati care si-au iubit tara si glia strabuna si au luptat pentru ROMANIA MARE! Sunt mandra de cei care au fost, de cei care suntem si de cei care vor veni dupa noi. Sunt mandra de Morosenii si toti Maramuresenii care au fost prezenti azi la ALBA IULIA si care au refacut traseul inaintasilor, bravi romani! Felicitari d-lui presedinte IOHANNIS pentru prezenta impecabila. LA MULTI ANI, ROMANI,LA MULTI ANI, ROMANIA!
Mihai ȘORA
RăspundețiȘtergereDragi prieteni,
nu știu pe la Dumneavoastră, dar la noi bucuria nu a fost întreagă: cu-atâția oameni pribegind peste hotare, cu-atâția nechemați în fruntea țării și cu o Românie împuținată, nu văd motiv de încântare, ci mai curând de reculegere, de conștientizare a momentului istoric în care ne aflăm. Suntem mai vlăguiți ca în 1918 și mai săraci în iubire pentru această țară decât erau cei care au făcut, odinioară, România Mare.
Pe mâine,
când, poate, va fi soare și în bătătura noastră, în secolul cel nou.
Mihai Șora
București, 1 decembrie 2018
Daniel Vorona
RăspundețiȘtergeretotul e pierdut mă întorc în pădure nici trup nu mai am dacă rămân singur
--- de ziua națională furnicile mi-au mâncat un prieten pentru că a refuzat
să le cânte la mandolină ---
am sentimente contradictorii în ultima zi
am fugit în cerc îmi era rușine să te ucid
fosilizat pe jumătate și cu
lumânarea în mână mă ascund în apă -- eu și cele trei fețe ale mele -- cu
un porumbel decolorat pe umăr tu vii și mă obligi să ne rătăcim împreună
”Anul 2018 a fost cel mai umilitor an din istoria noastră recentă nu numai pentru că suntem conduşi de un grup infracţional organizat, care are ca principal obiectiv demantelarea statului de drept, asigurându-şi astfel confortul delicvenţei, ci şi pentru că acest proces de o gravitate extremă se desfăşoară pe fondul comparativ al centenarului şi în ajunul președinţiei rotative a UE, care ne pun sub reflectoare simbolice degradarea. Umilinţa fără precedent izvorăşte din importanţa toxică pe care o au prostia şi interesul fără ruşine într-un peisaj politic din care au fost extirpate orice idee, orice credinţă, orice umbră de cultură, iar fărădelegea nu se mulţumeşte să calce legea, ci o schimonoseşte şi o face derizorie. Îi doresc ţării mele mulţi ani din care nici unul să nu semene cu 2018 !”, a transmis Ana Blandiana.
RăspundețiȘtergere