Pe ultimele clipe de viață ale Regelui, după împărtășania de aseară,
(poate ultima!) o gravă abdicare de la morala creștină. În momentele de mari
cumpeni, de profunde tensiuni (ca acestea prin care trecem de câteva zile) se
suspendă orice adversități. Orice nepot, admițând că a greșit, nu-și poate
pierde dreptul absolut natural de a-și vedea bunicul în ultimele fărâme de
viață și de a se ruga la patul său de suferință. Regele n-ar fi putut interzice
un asemenea drept, pur creștinesc. Împărtășania înseamnă iertarea tuturor
păcatelor, iertarea a tot și a toate, împăcarea cu tot și cu toate! Cum să-i
refuzi aceste taine Regelui Mihai?! Cine își asumă dreptul să-i întunece
trecerea semnând în numele Lui o plângere penală?!
Dumnezeu nu doarme!
Dumnezeu nu doarme!
Doina Uricariu
RăspundețiȘtergere•
Chiar nu mă interesează cărui statut aparțin personajele. Și chiar dacă retrăim Întoarcerea fiului/nepotului rătăcitor. Blândețea, iertarea definesc sufletul profund creștin.Sub semnul Arhanghelului Mihai, al cărui nume îl poartă și bunicul și nepotul. Chiar dacă sunt monarhistă, știu că nu va mai fi monarhie în România. S-a lucrat și se lucrează mereu împotriva ei, cum se lucrează împotriva atâtor valori. Ce ne rămâne este umanitatea din noi, puterea de a ne iubi familia, ascendenții și descendenții. Puterea de a trăi sub semnul acelui Nihil sine Deo. Dacă transformăm Trăiască Regele! în să trăim noi, după legile nimicului, atunci trecerea Regelui la cele veșnice devine, pentru cei care nu respectă valorile creștine, o nouă abdicare. Abdicarea noastră ca oameni. Despărțirea de valorile creștine și umane.
Emilia Ivancu
RăspundețiȘtergereBunicul meu a fost un regalist convins, ar fi făcut totul pentru Regele lui, a suferit teribil când Regelui i-a fost interzisă intrarea în România după 1989. Eu mi-am iubit bunicii într-un mod în care cuvintele ar eșua mereu, aș fi rupt orice zăgaz între mine și ei, oricând, oricum, oriunde. Fac această postare pentru legătura care poate exista între bunici și nepoți și pe care nimeni nu o poate nega în viață sau dincolo de ea. Comunicatul Prințului Nicolae este un comunicat mult mai demn de o linie regală în comparație cu ceea ce s-a declarat ieri, în mod nefericit, șocant, nedemn, de către Casa Regală. Discreție, eleganță, demnitate - concepte care se vor stinge probabil cu Regele atunci când ne vom gândi la Casa Regală. O nesfârșită tristețe...chiar dacă noi nu știm și nici nu ar trebui să știm cu adevărat ce s-a întâmplat. Demnitatea unui om, fie el om simplu sau Rege, nu ar trebui niciodată lezată public pentru concepte ieftine precum moștenire sau alte asemenea măriri, cu atât mai puțin în pragul dintre viață și moarte. Cu drag pentru toți bunicii și nepoții acestei lumi, ai celei trecute și ai celei viitoare!
Cristian Teodorescu
RăspundețiȘtergereSă-l reclami la poliție pe nepotul Regelui fiindcă a vrut să-și vadă bunicul și fiindcă - poate - s-o fi înghiontit cu cei care i-au spus că nu se poate, asta mi se pare o încercare de a-l distruge. Adică de a-l transforma și în infractor de drept comun după ce i-ai luat titlul de prinț. Mi se pare prea mult și mai ales o tentativă de a-l demonetiza dacă i-ar trece prin cap să invoce vechea lege salică, după care a funcționat moharhia în România. Nu-mi vine să cred că Regele Mihai și-ar fi reclamat la poliție nepotul pe care l-a ridicat în brațe la balconul hotelului Continental, în ziua în care peste un milion de români au ieșit în stradă să-l întîmpine.
Dan Constantin Laurescu
RăspundețiȘtergereULTIMA UMILINŢĂ A ULTIMULUI REGE AL ROMÂNIEI
[Daniel Gorgonaru ...adev.ro/oz5hav]
„ Un sfârşit nedemn pentru ultimul rege al României, umilit încă o dată public. De această dată nu au mai făcut-o comunişti precum Dej, Groza sau Iliescu, ci copiii lui, Margareta şi Duda „
„Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii“. Cuvintele marelui cronicar Miron Costin, scrise în urmă cu 300 de ani, sunt cea mai elocventă prezentare a vieţii şi domniei regelui Mihai I al României.
A fost un om sub vremuri. A avut neşansa să domnească într-una dintre cele mai grele perioade ale istoriei naţionale şi universale. Îi pot fi contestate multe dintre deciziile luate, multe dintre atitudinile adoptate în anii săi de domnie, dar indiferent ce ar fi făcut era „sub vremuri“. Nu putea evita niciuna dintre nenorocirile care s-au abătut asupra ţării după august 1944. Nu şi-a dorit, şi bine a făcut, să transforme România într-un câmp de luptă, să înceapă un război cu ocupantul sovietic în anii 1945-1947, al cărui final ar fi fost acelaşi: instalarea comunismului.
Din punct de vedere al vieţii personale, regele Mihai şi-a trăit exilul cu demnitate. Nu a reuşit, însă, să devină o voce puternică a disidenţei româneşti. Nu a avut vocaţie pentru acest lucru. În general, Mihai I nu a fost niciodată un lider. Îşi făcea conştiincios şi demn obligaţiile, dar niciodată nu a reuşit să devină port-drapelul unei cauze. Din păcate pentru naţiunea română, n-a reuşit să preia haina de lider nici după Revoluţia din decembrie 1989, când îl favoriza contextul istoric. Când o sută de mii de oameni blocau centrul Bucureştiului în primăvara lui 1992 pentru a-şi arăta dragostea pentru rege, acest lucru îl obliga să nu renunţe la ideea de Monarhie, pentru un compromis, început în 2001, cu criptocomuniştii lui Ion Iliescu şi venalii lui Adrian Năstase.
După aproape 50 de ani de exil, în care nu a recunoscut niciodată actul de la 30 decembrie 1947 prin care a fost forţat să plece din ţară şi s-a instaurat Republica Populară, regele Mihai şi-a anulat, prin înţelegerile cu Guvernul Năstase, dreptul legal şi moral să pretindă restaurarea monarhiei. Mihai I nu a avut capacitatea să se opună celor din familie şi din jurul său, care au preferat să îngroape un ideal pentru a savura ospeţe la Palatul Elisabeta, la Săvârşin sau pentru a încasa banii din biletele de la Peleş. Forţat de profitorii din jurul său, Mihai I a acceptat să plece capul în faţa lui Ion Iliescu şi a ciracilor acestuia.
Din acel moment, ideea de Monarhie în România a pierdut valenţa de ideal politic şi s-a transformat într-o pură etichetă ceremonială, uneori de fanfaradă, la care participă inclusiv călăi comunişti sau urmaşi ai acestora. Mai mult, în ultimii săi ani din viaţă, regele Mihai a capotat total în faţa presiunilor cuplului Margareta-Duda, eliminându-l pe Nicolae din linia de succesiune.
Din nefericire, cuplul Margareta-Duda a reuşit să ducă în derizoriu şi ultimile clipe din viaţa regelui, forţând fără discernământ un scandal cu fostul principe Nicolae, căruia i-au interzis să-şi vadă bunicul aflat pe moarte. S-au certat ca la uşa cortului în imobilul unde regele Mihai îşi trăieşte ultimele clipe din viaţă şi au terfelit public imaginea Casei Regale prin comunicatele inoportune pe care le-au oferit presei.
Un sfârşit nedemn pentru ultimul rege al României, umilit încă o dată public. De această dată nu au mai făcut-o comunişti precum Dej, Groza sau Iliescu, ci copiii lui, Margareta şi Duda.
Totul pentru bani
RăspundețiȘtergereInaintea acestei drame, in timpul suspectei recluziuni a regelui, se anuntase "decizia Majestatii Sale de a-l exclude" pe principele Nicolae din ierarhia succesiunii. Se sugerase, din surse apropiate de succesorii Majestatii Sale, ca regele ar fi fost prea bolnav sa poata anunta el insusi o hotarare de o asemenea importanta si anvergura.
Or, un astfel aranjament e cat se poate de indoielnic. Si n-are cum sa nu hraneasca din plin suspiciuni crescande cu privire la probitatea si legitimitatea dezmostenirii lui Nicolae. Caci in aceasta murdara istorie e evident ca fundalul vrajbei din Casa Regala se leaga de un conflict dezonorant pe imparteala banilor, a masei succesorale si a puterii in familie. Petre M. Iancu
Ionut Popescu
RăspundețiȘtergereDeci, Regele, om credincios, cu frica lui Dumnezeu, se împărtășește, simbolul iertării și împăcării cu toată lumea, dar nu vrea să-l vadă și să-l ierte, pe cine? Pe cel care era moștenitorul de drept al Coroanei regale!
Măi, să fie, ce imagine au reușit Duda și Margareta să-i facă Regelui!
Ni se spune ca Regele nu ar fi vrut sa-l vada. Nu cred, asa cum nu a crezut nici principele. Si o spun apasat. Nu cred ca Regele, daca mai este constient, ar fi putut sa refuze acest ultim contact cu Nicolae, mai ales dupa ce a primit Sfanta Impartasanie a carei semnificatie profunda este tocmai marea impacare, stergerea tuturor dusmaniilor si supararilor omenesti.
RăspundețiȘtergereConvingerea mea este ca principele a fost impiedicat sa-si vada bunicul. De ce? Nu am de unde sa stiu. Dar nu vad cum motivul putea fi unul corect. Era ceva de ascuns, daca Regele nu e constient? Se temea Margareta de o razgandire a Regelui, daca Majestatea Sa este constient? Ma pune pe ganduri faptul ca marea grija a unei fiice indurerate la capataiul tatalui pe moarte este sa publice pe toti peretii lista de succesiune la tron in varful careia se afla.Ioana Ene Dogioiu
Comunicatele emise de Familia Regală a României privind starea gravă a sănătăţii Majestăţii Sale Regele Mihai I al României ne-a produs o tristeţe profundă nouă şi tuturor românilor. În astfel de momente grave considerăm că întreaga Familie Regală ar fi trebuit să fie alături de tatăl şi bunicul acesteia. Ciudat este faptul că doar doi membri ai familiei sunt alături de Majestatea Sa Regele. În plus, din Comunicatele Familiei Regale lipseşte un buletin medical semnat de medicii curanţi. Ne întrebăm: ce este ascuns şi ce este adevărat? Acum, după toate evenimentele scurse, aflăm că starea de sănătate a Majestăţii Sale este stabilă. S-a regizat oare obţinerea unui capital de simpatie numai pentru cei care au fost alături de Majestatea Sa Regele în aceste momente? Avem nevoie de adevăr!”
RăspundețiȘtergere“Amicii Regelui Mihai” asociaţie pentru sprijinirea monarhiei, înfiinţată imediat după Revoluţia din 1989.
Vladimir Tismaneanu
RăspundețiȘtergereUn albatros regal: “Fiul meu a dat dovadă de dispreț pentru România”. Mă frec la ochi citind această propoziție. Deci nepotul venit să-și imbrățișeze bunicul in agonie a dat dovadă de dispreț pentru România, nu cei care au tratat in chip polițienesc, la propriu, acest gest atât de uman. Mă gândesc cu spaimă la modul in care se pregătește in culisele puterii manipularea unor momente care ar trebui să fie sobre, demne și, mai ales, cinstite
„Una dintre explicaţiile cele mai evidente ale uriaşului scandal în care este târâtă Casa Regală a României este că succesiunea materială este mai importantă decât succesiunea morală. Principesa Margareta şi Radu Duda sunt interesaţi, în principal, de banii Casei Regale, ceea ce este total imoral. Gestul incalificabil de a nu i se permite Principelui Nicolae să intre la Regele Mihai I, bunicul său aflat pe patul de moarte, poate comporta doar două explicaţii logice, altele nu există. În primul rând, este foarte posibil ca Regele să se afle într-o stare extrem de gravă, nemaifiind conştient. Principesa Margareta şi Radu Duda nu au vrut ca Nicolae să afle asta, pentru că s-au temut că Principele ar face publică adevărata situaţie. Cu alte cuvinte, dacă lucrurile stau astfel, Regele este ţinut artificial în viaţă cu un singur scop: instituţionalizarea Casei Regale şi deciderea situaţiei Palatului Elisabeta. Cum? Prin înţelegeri şi alianţe cu Liviu Dragnea şi PSD, partid în care se află urmaşii comuniştilor care l-au înlăturat de pe tron pe Regele Mihai. n al doilea rând, faptul că Principelui nu i s-a permis să îşi vadă bunicul, mai poate avea o explicaţie, la fel de plauzibilă: anume că Regele Mihai I nu are nimic împotriva lui Nicolae şi că l-a repus în linia firească a succesiunii. Dacă lucrurile stau astfel, este evident de ce Principesa Margareta şi Radu Duda, folosind boala Regelui, îl ţin pe Mihai I departe de ochii şi urechile oricui. Ceea ce este incalificabil, întrucât nici măcar rudele Regelui din străinătate, la rându-le capete încoronate, nu au mai putut lua legătura cu el. Zidul construit în jurul Regelui este total imoral.“ Marius Oprea
RăspundețiȘtergereCe lucru îngrozitor, ce odioasă înțelegere pentru spulberarea definitivă a unei dinastii care a înfăptuit România Mare și, ca un făcut, a călcat-o-n picioare tocmai în ajunul Centenarului! „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată“, vorbeam pe vremuri cu Nina Cassian, încercam să dăm zeci de interpretări acestui vers genial… îmi vine acum în minte cînd aud textul scris de mîna unei „mame“, Principesa Elena de România, care‑și înfierează propriul fiu, pe Nicolae. Acest tînăr repudiat de toată familia regală – în situația în care se află, nu-l pot include pe Regele Mihai în această odioasă cabală – n-a vrut decît să-și vadă bunicul pe patul morții, ca să-i spună cît de mult l-a iubit și să-i ceară iertare. Totul e atît de nedrept și de absurd și de ieșit definitiv din criteriile toleranței și ale moralei care ar trebui să caracterizeze regalitatea, încît pare dictat de legile imuabile ale destinului, ca în tragedia greacă. De mult am început să simt că nu mai trăiesc nici în lumea, nici în timpul, nici în limba mea. Stau la căpătîiul unui muribund, la osînda unui „vinovat fără vină“, și Coroana României se rostogolește dintr-o „mlaștină-ntr-o baltă“, cum îi prevestise Nichita Stănescu, într-o poezie realist-socialistă. Nora Iuga
RăspundețiȘtergereCe mutare necunoscută a învins pînă și dragostea unei mame, reușind s-o asmută pe Principesa Elena de România, mama lui Nicolae, împotriva propriului ei fiu? Eu n-am nici un drept și nici o dovadă să fac presupuneri. Dar poeții au, uneori, intuiții stranii și greu de explicat. Nicolae e un tînăr imberb, frumușel, plin de viață, atras de excentricități, dînd poate cu tifla unor principii morale prea rigide… El este, totuși, în primul rînd, un tînăr de azi, nu un duplicat monarhic. Asta se învață mai tîrziu. Ce, parcă odraslele familiei regale britanice nu au săvîrșit acte scandaloase și nimeni nu i-a mazilit? Dacă s-au săturat de povara unei coroane, și-au dat-o singuri jos. Nu-mi ies din minte cuvintele acelui băiat, rostite la moartea iubitei lui bunici, Regina Ana, singura care, în imensa ei bunătate, simțise de cîtă dragoste și recunoștință e capabil copilul acela, pe care l-a purtat tot timpul în inimă. Aud și-acum șoaptele lui la catafalcul ei: „Somn ușor, blînda mea regină“, după ce acel Iago neștiut, care schimbă fusul orar al oricărui destin, își făcuse deja datoria. Nicolae, care, în ciuda aparențelor, este un copil, e încă un copil, eu știu de cîtă sensibilitate e capabil unul care dă cu tifla și scandalizează. Nora Iuga
RăspundețiȘtergere